Nr. 658 (33)

Cităm un fragment din articolul de săptămîna viitoare, Un homo brucanus: Vladimir Tismăneanu,  scris de Radu Călin Cristea: „Într-o carte de interviuri (Ghilotina de scrum, Editura de Vest, 1992), Vladimir Tismăneanu (V.T.) afirmă că momentul rupturii sale de comunism s-a produs în ianuarie 1969, imediat după ce Jan Palach și-a dat foc în Piața Venceslav din Praga: «În momentul în care s-a produs cazul Palach, …

A FOST Antonin Ciolan – 130 de ani de la naştere. Filarmonica de Stat „Transilvania“ comemorează, în 2013, 130 de ani de la naşterea dirijorului român, maestrul Antonin Ciolan, director fondator al instituţiei Filarmonicii. Vineri, 13 ianuarie, a avut loc pe scena Colegiului Academic (Casa Universitarilor) Concertul Vocal-Simfonic Comemorativ. Orchestra Sim­fonică şi Corul Filarmonii, dirijorul permanent al instituţiei, Mihail Agafiţa, alături de violoncelistul …

Închiderea postului OTV nu e un motiv de bucurie. Asemenea balaurului din poveste, retezi un cap, cresc zece la loc. Vă daţi seama că acest culoar, al OTV-ului, rămas liber, va fi exploatat de alte posturi de televiziune. E foarte simplu să spui: am scăpat de o toxină media. Dacă OTV ar fi o excepţie, da, m-aş bucura. Dar închiderea acestui post de televiziune nu …

O apariție editorială la Polirom semnată de Gabriel Andreescu (Cărturari, opozanţi şi documente. Manipularea arhivei Securităţii), despre „vehemenţa acuzării unor oameni care au semnat sub presiunea unui angajament cu Securitatea şi au scris note benigne“, cîteva ieșiri la rampa actualității publicistice din partea României literare (articolele „Preocupări desuete?“ de Nicolae Manolescu, „Îngrijorare“ de Gabriel Chifu, un dosar al Ioanei Diaconescu despre grupul „Rugul aprins“ şi …

Discuţia dintre Rodica Palade şi Lucian Boia, intitulată „Românul e mare specialist în «supunerea aparentă». Interviu cu Lucian Boia“ (în revista 22, nr. 51-52/ 18 decembrie 2012-7 ianuarie 2013, dialog prilejuit de apariţia cărţii De ce este România altfel?, Humanitas, 2012) atinge şi chestiunea mutaţiilor de conştiinţă din România de după 1989. Una e ceea ce socoteşte istoricul – azi mai instruit şi mai permeabil …

Public sau privat? Imaginea unui conflict ireductibil între sectorul public și cel privat, între Stat și contribuabil, între colectivitate și individ, a invadat imaginarul colectiv românesc după 1990. Tema a crescut în timp și a atins apogeul în timpul guvernului Boc, cînd sectorul public a fost prezentat ca „povara“ care nimicește viitorul României, al societății. Dar nici guvernul învestit după alegerile legislative din decembrie, cu …

Pe fondul tragicelor evenimente de la In Aménas şi al (non)răspunsului românesc la acestea, s-ar cuveni făcute cîteva observaţii. S-a tot scris despre proasta comunicare a Ministerului Afacerilor Externe în contextul crizei algeriene. Spre deosebire de criza ostaticilor din 2007, Traian Băsescu nu s-a implicat în gestionarea situaţiei, astfel că în ochii publicului şi, probabil, pe bună dreptate, întreaga responsabilitate pentru managementul vicios cade pe …

Aşa cum era previzibil încă din prima zi a aşa-zisei guvernări de stînga, sistemul de învăţămînt este prima componentă a economiei naţionale afectată puternic de schimbarea de regim. După furtuna numită Liviu Pop, ce a spulberat un întreg Consiliu al CNATDCU, a urmat uraganul Ecaterina Andronescu, ce a nimicit părţile, şi aşa şubrede, ale construcţiei educaţiei naţionale. Contextul, deşi cunoscut, merită amintit, căci denotă noua …

Debutînd editorial după Revoluţie, dar format ca prozator încă din a doua jumătate a anilor ’80, Radu Aldulescu duce mai departe acea febrilitate a scrisului care îi face şi pe Dumitru Radu Popescu ori pe Nicolae Breban să dea carte după carte. Cînd ele sînt în interiorul aceluiaşi gen, iar nu, ca la D.R. Popescu, împărţite între mai multe, romancierul care le scrie este permanent …

Cartea de debut atipic-minimalistă a Corinei Sabău, Blocul 29, apartamentul 1 (Polirom, 2009), nu indică – aşa cum li s-a părut unora, induşi în eroare de abila punere în pagină a unor trucuri narative prin care se simulează foarte convingător „ingenuitatea“ – un talent natural, încă insuficient exersat. Candoarea este, în acest caz, a lecturii (a unei lecturi condescendente), nicidecum a scriiturii! Pentru cine avea …

Ajuns la cel de-al patrulea roman, după Degete mici (2005), Băiuţeii (2006, împreună cu fratele său, Matei Florian) şi Zilele regelui (2008), Filip Florian, a publicat la finele lui 2012, Toate bufniţele, un roman, o spun din capul locului, extraordinar, care tinde să ridice, prin calitate, „recolta“ de proză mai săracă a anului trecut. Declarat bestseller al Editurii Polirom la Tîrgul de Carte Gaudeamus, mă …

Elegia ar fi genul poetic cel mai dezvoltat, susținea Brodsky în superbul eseu Footnote To a Poem, dedicat Marinei Țvetaeva... Nu aș băga mîna-n foc că motorul poetic universal ar fi in memoriam, însă pentru mine este cert că Moartea, sau diversele invenții menite a-i înfrunta spectrul, este adevăratul resort, principiul poetic incontestabil. În același timp, păstrîndu-mă atît în domeniul thanatic, cît și în cel …

De cîteva săptămîni, mă străduiesc să citesc aproape în fiecare zi cîte un fragment dintr-o carte splendidă apărută în urmă cu cîteva luni la Editura Il Mulino, în Italia: Il grande raconto delle stele de Piero Boitani. Autorul, un mare specialist în Dante, dar şi în literatura europeană medievală şi renascentistă, a scris şi despre Homer şi Shakespeare şi a ajuns chiar pînă la… Benjamin …

În cronica romanului Cosmopolis mi-am exprimat fără rețineri admirația față de puterea literaturii scriitorul american DeLillo, unul dintre autorii uimitor de inteligenți, care își obligă cititorii să-și pună la bătaie toată atenția de care dispun și să recurgă la unele dintre cele mai subtile analogii de care sînt în stare. Și ar face bine să fie, căci romanele lui DeLillo forțează limitele genului, rămînînd străine …

Fiesta în bârlog, romanul de debut al lui Juan Pablo Villalobos, publicat în 2012 la Curtea Veche, arată, o dată în plus, cum cosmopolitismul e un mediu fertil literaturii naţionale. Locuind în Spania şi stabilindu-se din 2011 în Brazilia, scriitorul născut în Mexic profită de îndepărtarea antecedentă pentru a-şi găsi discursul potrivit şi a scrie despre întîlnirea cu ţara sa natală. Mexicul din …

Fiecare cuvînt al nuvelelor lui Amos Oz se coagulează într-o atmosferă unicat, întemeindu-se pe un ce a fost şi continuînd într-un ce va fi. Cortina se deschide la propriu; se sărbătoreşte un an de la victoria Aliaţilor, la Cinematograful Edison din Ie­rusalim. Şi, la figurat, sînt „fotografiate“ oficialităţi britanice, public, secvenţe din filmul eliberării, leşinul doamnei Bromley, cumnata Înaltului Comisar englez, părinţii naratorului-copil, tatăl format …

Deşi predată editurii Polirom la sfîrşitul lui 2012, Cărturari, opozanţi şi documente. Manipularea Arhivei Securităţii de Gabriel Andreescu are 2013 ca an de apariţie. Este primul volum al unui autor român care stîrneşte interes la acest început de an. Interes şi curiozitate. În acest volum, Gabriel Andreescu discută şase cazuri (Adrian Marino, Constantin Noica, Nicolae Balotă, Mihnea Berindei, Mihai Botez şi Nicolae Breban), încercînd să …

O asemenea carte, care vorbeşte despre distorsiunile, citirile preferenţiale şi haotice ale documentelor din arhivele Securităţii – Cărturari, opozanţi şi documente. Manipularea Arhivei Securităţii de Gabriel Andreescu – nu cred că ar fi putut apărea în Germania. Cu atît mai mult, nu cred că un asemenea tip de carte ar fi văzut lumina tiparului în Germania anului 2013. Fără să idilizez în vreun fel modul …

Se întîmplă adesea ca întreprinderile laborioase, aplecate asupra unor probleme contemporane, dar bazate pe documentare amănunţită – şi necesitînd, pe deasupra, reflecţie îndelungată şi migală compoziţională –, să nu poată ieşi la iveală decît după ce subiectul îşi pierde în bună măsură din actualitate. Acesta este şi cazul cărţii lui Gabriel Andreescu, consacrată manipulărilor publicistice ale informaţiilor provenite din arhivele CNSAS în spaţiul luptelor pentru …

Adrian Marino. Constantin Noica. Ni­colae Balotă și Alexandru Paleo­logu. Mihnea Berindei. Mihai Botez. Ni­colae Breban. Acestea sînt „cazurile intelectuale“ pe care le deconstruiește și reinterpretează Gabriel Andreescu în cea mai recentă carte a sa.   Cărturari, opozanți și documente e o extinsă – și foarte delicată, într-un final, în abordarea unor situații sensibile – pledoarie pentru lectura contextuală, în cunoștință de cauză, a …

Cei din generaţia sa, iviţi pe lume în preajma Primului Război Mondial, îi spuneau bădia Eusebiu. Foloseau acest apelativ cu precădere moldovenii, nativi din ţinuturile nordice, de prin preajma Sucevei, de unde provenea şi Eusebiu Camilar. Dar puteau fi auziţi tot atît de bine şi ieşenii cei tineri, în frunte cu Ion Istrati, cum nu-l scoteau din „bădia“. Devenise un mod de a-i recunoaşte public …

Aproape toți intelectualii de azi vorbesc nonșalant despre lucruri pe care nu le cunosc temeinic. Multă lume pomenește, de pildă, mecanica cuantică sau teoria relativității, la psihanaliză se pricepe oricine, dar, în afara specialiștilor – care sînt și cel mai puțin vorbăreți –, cei mai mulţi își iau informația din prefețe sau articole de popularizare. E, poate, condiția firească a omului de cultură de azi, …

Alberto Manguel (n. 1948) este un cititor-scriitor argentinian ieșit din mantaua lui Borges. În preajma căruia, la junețe, s-a învîrtit cîțiva ani buni și căruia i-a citit din cărțile cele mai iubite de magul de la Buenos Aires. Editura Nemira a tradus/lansat două volume importante din bibliografia voluptuosului nesățios cititor-eseist-penseur-diarist (Istoria lecturii și Biblioteca nopții, ambele de luat expres la puricat pentru devoratorii de cărți), …

Ultima ediție a Tîrgului Gaudeamus, unde Italia şi-a onorat cu prisosință statutul de invitat privilegiat, şi precedentul Tîrg de Carte de la Torino (cu foarte multe opere traduse de peninsulari din română) au fost noi ocazii de a ne aduce aminte că avem obligația să semnalăm fără intermitențe rezultatele efortului făcut dincolo de granițe în favoarea culturii noastre. Numărul aproape incredibil de contribuții îl datorăm, …

„This is the West, sir. When the legend becomes fact, print the legend.“ Maxwell Scott, The Man Who Shot Liberty Balance, 1962 Django Unchained, ultimul film al lui Quentin Tarantino, a stîrnit critici aspre şi chiar indignarea unei părţi a comunităţii afro-americane din Statele Unite. Spike Lee, cineastul par excellence al comunităţii afro-americane – vezi capodopere precum Pizzeria lui Sal sau Malcolm X …

Django dezlănţuit (Django Unchained, 2012), al optulea lungmetraj regizat de cineastul-cinefil Quentin Tarantino, este un film despre sclavie şi aboliţionism (cum a fost interpretat de către destui comentatori) în aceeaşi măsură în care Ticăloşi fără glorie (Inglourious Basterds, 2009) era un film despre nazism şi Holocaust – mai precis, nicidecum. La fel ca toate creaţiile purtînd brand-ul QT, Django dezlănţuit (cel mai recent film dintr-o …

N-aș putea spune foarte exact ce anume mă atrage la un film de Tarantino. Probabil că fascinația mea și a mai multor cinefili este legată de umorul său incontestabil, de modul subtil în care știe să folosească ironia, pastișa și aluziile la regizori și filme ce aparțin unei epoci apuse a cinema-ului. Voi încerca însă să pun în cuvinte acele aspecte pe care le consider …

Bienala Internaţională de Gravură Expe­rimentală, ajunsă la a V-a ediţie (8 decembrie 2012 – 28 februarie 2013), este o realizare extraordinară în care se îmbină forţa şi talentul unor tineri entuziaşti, dar şi tradiţia artei denumite gravură, veche de cînd lumea, şi a unei instituţii care face posibil acest eveniment: Centrul Cultural  „Palatele Brâncoveneşti“, Mogoşoaia.   Anul acesta, organizatorii şi-au propus ca bienala …

În faţa operei de artă, omul obişnuit tinde să neglijeze dimensiunea materială a acesteia. Mai mult chiar, procedeele tehnologice care conduc la finalizarea artefactului, în special în cazul sculpturii, a asamblajului, instalaţiei sau gravurii, sînt considerate exclusiv etape intermediare între artist şi lucrarea pe care o propune. Problemele legate de deformare, debitare, mulaj ori coroziune controlată, pentru a da doar cîteva exemple, trec în subsidiar. …

Contemplînd tablourile, mă simt ca într-un univers paralel, în care ima­ginea plastică devine o joacă, un experiment cu materia. Fluiditate sau rigiditate, metafizic sau real, volatil şi imaterial, toate aceste caracteristici se regăsesc şi în lucrările expuse la Muzeul de Artă din Braşov. Vrei să vezi viitorul? Atunci vizitează, pînă pe 10 februarie 2013, expoziţia 5 Graficieni contemporani de la Muzeul de Artă din …

S-a consumat încă un episod din Premiul Eminescu. După mulţi, cel mai important premiu naţional de poezie. (Deşi nu văd cum Premiile USR, Premiile României literare sau ale Observatorului cultural s-ar putea compara, ba, dacă mi se dă voie să am o părere, acestea sînt un garant la fel de sigur al valorii. Se pot aduce argumente pro şi contra, nu e acum cazul să …

Alle guten dinge sind drei, zice neamţul. Şi românul ştie că ce spune şi ce face neamţul e lucru cu temei. Aşa şi eu. Am scris despre ceea ce se întîmplă în Televiziunea Română, pînă acum, în două rînduri (AICI si AICI). Am făcut-o la începutul cutremurului pe care „implementatorii reformei“ şi „evaluatorii de personal“ l-au numit „selecţie“, apoi pe parcursul acestui proces …

Domnule vremelnic PDG al Societăţii Române de Televiziune, Nu ştiu exact cine sînteţi, dar vă urmăresc stupefiată de mai mult de o jumătate de an, de cînd, în urma unor absconse algoritmuri politice, aţi ajuns decident peste o instituţie ale cărei mecanisme de funcţionare vă sînt complet străine. Nu-mi pot reţine uimirea nici astăzi, cînd citesc, şi-mi fac chiar fişe, interviul acordat de dumneavoastră Agenţiei …