Un „Homo Sovieticus“: Vladimir Tismăneanu (II)
- 05-02-2013
- Nr. 660
-
Radu Călin CRISTEA
- SOCIETATE
- 40 Comentarii
Vladimir Tismăneanu (V.T.) a avut o fericită viață intrauterină în placenta Leviathanului comunist, unde s-a înrolat, benevol și plin de înaripată abnegație, în trupele de asalt ale lampadoforilor unui regim al instaurării terorii absolute ca religie de stat. Marea majoritate a textelor publicate pînă în septembrie 1981, cînd a părăsit România, de viitorul autor al meritoriului volum Reinventarea politicului – Europa Răsăriteană de la Stalin la Havel, Editura Polirom, 2007, făceau front comun cu grandioasa masă de producții emanate de aparatul propagandistic comunist. Eseurile în care V.T. apela la surse bibliografice accesibile nomenclaturii sau apropiaților acesteia erau doar picături năclăite de torentele de odioase venerații aduse de același zelator scrib comunismului și „Conducătorului“ iubit. Nu văd cum s-ar susține ideea că V.T. ar fi fost măcar un clevetitor esopic al dogmelor oficiale, un elitist mai curățel printre brutele nespălate din epocă: prins în același inconturnabil cazacioc, V.T. n-a făcut un pas în afara figurilor impuse ale unui joc convențional ce excludea de plano orice minimă excentricitate. Să-și fi ejectat V.T. scrierile penibile despre împlinirea „visului de aur al omenirii“ dintr-o versatilitate dictată de ambiții legate de ascensiunea în carieră și, pe fond, de un neînfrînat simț al parvenitismului, sau a […]
Intr-adevar, nu cred ca va raspunde ceva. De obicei, RCC
raspundea la comentarii; de data aceasta nimic … Oare, de
ce ?
@intelectual sovaielnic
sunteti Vladimir Tismaneanu? sau biograful lui? sau papagalul care sta pe umarul lui si croncane? sau constiinta lui linistita? de unde stiti ca dorin tudoran nu e prietenul lui Vladimir Tismaneanu? prietenii nu te pot critica? nu pot fi dezamagiti? nu pot fi onesti?
draga „intelectual sovaielnic”, ce frumos il lauzi pe vladimir tismaneanu… parca te-ai uita in oglinda: „oglinda, oglinjoara, cine-i cel mai tare din tara?”.
Va multumesc. Bineinteles, aveti dreptate. Ati intele desigur ca intrebarea mea era una pur retorica ! Nici eu nu ma astept ca doimnul Radu Calin Cristea sa aiba onestitatea sa raspunda ! Formulata altfel, intrebarea ar fi . CUI PRODEST ?
IAR CEI MAI MULŢI NICI NU VOR SĂ-L AUDĂ
Şi pentru că Vladimir Tismăneanu nu este nici Mircea Eliade, nici Panait Istrati, nici Koestler, nici Kravchenko, nici….nici….nici…şi nici.
Şi pentru că V.T. nu şi-a schimbat chiar pe deplin părerea, doar a cotit-o inteligent, povestindu-ne AZI poveşti care nu au adevărul spus pînă la capăt şi pentru că V.T. nu are curajul să accepte şi Alte Adevăruri, folosind în mod Nou, Modern, Mascat şi Subtil, CENZURA ideologică, continuînd să aibe un limbaj doctrinar de propagandist, şi chiar deşanţat, vituperînd inchizotorial, atunci Cînd Se Supără, zburlindu-se şi dezvelindu-şi vechile reminiscenţe, metehne şi anacronisme “religios-credincioase”.
Şi pentru că domnul V.T. are mai nou, Obiceiul, Să Se Facă, că nu aude şi nu vede.
Şi Pentru Că, toate aceste detalii, acest gen de detalii, trebuiesc repetate, repetate şi iar repetate Pînă Cînd se va face :
PROCESUL COMUNSMULUI,
cel absolut necesar esenţial DAR, pe care Toată Lumea îl Evită.
Şi Pentru Că, domnul Vladimir Tismăneanu, nu vrea deloc să ne spună :
De Ce acest Proces nu se face ? Cine Nu Vrea ? şi Cine se OPUNE ? cu vehemenţă deturnînd Adevărul cel pur şi simplu ( cam cum face şi V.T., pe ici şi pe colo, tocmai acolo unde trebuie !)
Şi pentru că dl. Vladimir Tismăneanu, l-a mai trimis o dată pe Paul Goma, la „plimbare” la Paris !
Şi pentru că dl. Vladimir Tismăneanu Nu Vrea să ne spună deloc CINE sînt „CEI MULŢI” ? ascunzînd dibaci Nuanţa sub Covor !
Şi pentru că Orice Furtună într-un pahar cu apă stătută, băltită, putredă, îmbîcsită, chiar otrăvită, mai limpezeşte puţintel Apele.
Suficiente Motive, nu-i aşa ?!?
… cu intrebari incomode:
Pronosticul meu este ca o sa asteptati mult si bine raspunsul d-lui RCC.
Cel mult va invoca „nevoia de adevar”, „lupta impotriva ipocriziei publice”, etc.
In fine, revarsarea domnului Radu Calin Cristea Cristea s-a terminat ! Dupa ce am citit si episodul trei, cred ca ramine valabil comentariul pe care l-am scris dupa primul articol si anume ca el nu aduce nimic nou. Toate „descoperirile” domnului Cristea erau cunoscute.
Din nou, in frantuzeste exista un proverb care spune ca „numai imbecilii nu-si schimba niciodata parerea”. Dupa mine, el se aplica perfect in cazul VT., care nu este deloc imbecil !
Cei care cunosc istoria ¨celor care au crezut in comunism , stiu ca, inaintea lui VT, au fost Panait Istrati, Victor Serge, Arthur Koestler, Viktor Kravchenko si atitia altii, mai putin celebri, care, nefiind imbecili, si-au schimbat parerea ! Asta nu dovedeste nici lichelism, nici oportunism, cum afirma pripit domnul Radu Calin Cristea, ci, din contra, tarie de caracter.
In 1981, cind VT s-a hotarit sa rupa cu regimul comunist, nici un expert occidental nu prevedea perestroika si, cu atit mai putin, ceea ce s-a intimplat in 1989. Cind cineva decidea, in 1983 sa colaboreze cu Europa Libera, isi asuma riscuri serioase, daca ne gindim la sirul de morti foarte suspecte ale colaboratorilor.Contributia lui VT la cunoasterea intima a resorturilor care permiteau functionarea comunismului e recunoscuta pe plan mondial si e recunoscuta la inceputul mesajului chiar de domnul Dorin Tudoran, care numai prieten al lui VT nu e !
Dar cea mai importanta mi se pare intrebarea domnului Hannibal Lecter : de ce aceasta serie de articole si DE CE ACUM ? Astept si eu, cu mare interes, raspunsul domnului Radu Calin Cristea !
Incercati pe hydepark.ro, acolo sa vedeti transparenta. Nu va mirati. Sint platforme de propaganda politica fara perdea, asa incit eu am renuntat sa ma mai chinui sa postez acolo si pe „contributors”. Baietii trebuie lasati in pace, fac si ei niste servicii, buninteles, pe gratis. Lasati-i sa se pupe intre ei si sa ii injure pe ceilalti. Nu e nimic de facut.
CONFIRMARE !!!
Acest forum pe care dlTOV. Vladimir Tismăneanu (şi alţii) îşi expune (expun) Abundent ideiile, este în realitate o officină bine instruită, închisă şi permisivă numai celor care „laudă” şi „linG”, dirijată în mod evident de lobby-uri mai mult decît obscure, jucînd cartea DIVERSIUNILOR şi INTOXICĂRILOR Abundent Nocive.
„c/ontributors.ro” aplică o CENZURĂ Draconiană de tip Bolşevic-Stalinistă, de o ferocitate şi o obtuzitate RAR întîlnită, chiar într-o lume Totalitarist Dictatorială Comunistă.
Este cu atît mai curios cu cît publică acolo, oameni de valoare, cu subiecte intersante, DAR care NU POT fi dezbătute în NICIUN FEL !
„c/ontributors.ro” ar putea fi definit ca fiind, în mod Real şi Concret Evident : CERCUL SECURIŞTILOR BOLŞEVICI STALINIŞTI APARENT DISPĂRUŢI ÎNCĂ ACTIVI ŞI ÎN VIAŢĂ.
In ultima saptamana am incercat sa comentez pe contributors.ro, locul unei d-l Vladmir Tismaneanu isi face veacul, profereaza injurii la adresa celor care il critica pe dumnealui si pe gasca lui de prieteni (prietenia intre intelectuali ca d-l Tismaneanu inseamna solidaritate de clan, atac in grup si defensiva tot in grup, ca intr-o haita de lupi) si, cu toate ca am pastrat un ton reverentios dar critic pe tot parcursul interventiilor mele, „moderatorul” a binevoit sa imi elimine comentariile. Presupun ca cenzura este o practica pentru d-l Vladimir Tismaneanu avand in vedere ca orice comentariu ii da intr-un fel sau apa la moara si dreptate. Parca nu exista voci critice serioase pe cotributors.ro, toate fiind indemnate de d-l Tismaneanu sa mearga pe forumul OC si in alte locuri, dupa dumnealui, imunde. I-am urmarit sfatul, fara ca macularea sa fie in dreptul meu. Dar, la naiba, doar nu sunt singurul cenzurat sau acceptat atunci cand critic cu indulgenta si doar zgarii chipul perfect al maestrului, deci de ce m-as supara?
Cred ca prima chestiune care ar trebui comentata in legatura cu d-l Tismaneanu ere pretentia sa aberanta de a fi o instanta morala in Romania, un far al valorii morale care pune etichete si stampileaza indivizi. Un om care scrie articole de o violenta si de o dusmanie pe fata impotriva lui Andrei Marga (oricate pacate ar avea acesta), in timp ce apara fosta conducere a ICR-ului (anume pe Horia-Roman Patapievici above anyone), tine de un elementar spirit partizan, nevertebrat, sectar si dispus la violente simbolice – aspecte pe care le impartaseste cu d-l Mircea Mihaies, al prieten cu scris de buldog dezlantuit.
In al doilea rand, un om care pretinde ca nu ar fi avut castiguri financiare sub fosta conducere a ICR-ului, desi documente contrare exista (nu discut modul in care acestea au aparut in presa), confirma un profil de intelectual tendentios si mincinos, nicidecum un personaj moral, cum pretinde a fi.
In al treilea rand, un intelectual care scrie numai de bine de prietenii sai (aparatorii libertatii, valorii, a statului de drept, anticomunisti zelosi, cavaleri implatosati in morala) in timp ce improasca cu metafore otravite in tabara care il critica sub orice forma (tratata drept vermina dupa dumnealui), este un intelectual in ghetou, un semnatar de pe vremuri, dintr-o epoca azi condamnata simbolic si atat (in absenta unei minime „justitii de trazitie post-comunista”, domnul V. Tismaneanu scrie intr-adevar romane pseudo-proustiene). Tipul de anticomunism stalinist pe care dumnealui il practica, bazata pe lichidari simbolice in presa, dezgusta si dezamageste.
Atat am avut de spus.
Esti naiv, fratele meu (sora mea?). Daca recunoaste isi face tandari CV-ul si ce vor zice, ma rog, atunci coledzii? Tismaneanu va face exact ceea ce scria mai devreme Floare Pop. Nu poate mai mult.
Chestia aia cu NATO e geniala. Bravos, onorabile Tismaneanu, asa se scrie istoria, una pe fata, alta pe dos. Daca RC Cristea o tine tot asa cu citatele si in ultima parte Tism. poate sa se culce. Daca nu-si va cere scuze pentru tainuirea tineretii sale de „colabo” inseamna ca nu are pic de onoare. Universitarul din el ar trebui sa aibe o revolta de constiinta (asa cum ne invata el ca a invatat de la Camus) si sa arate ca regreta ca a amintit en passant si nu in toata uritenia lor de scrierile alea de activist nesimtit. Macar de cei din America si de istoricii care vor afla de acest articol sa i se faca rusine. Sa zica acolo, doua vorbe…Eu astept chestia asta si sunt sigur ca Tismaneanu va gasi un fel de a indrepta lucrurile.
Sublime Sînt, Cuvintele Frumoase, Inutile
Cînd pe un dromader inVeTerat neVăTămat
Gradina, pajiştea şi peisajul,
Continuă să îşi cultive grija
Pentru spucări şi spurcăciuni şi spurcăcioase,
Jivinele se TRAG DIN OM !
Nu „incivers” ! E clar şi inutil, concretul !
Buşind cu puşca ba la oase
În Vînt, în Hău şi în Hazna, mistreţul !
(rima-i sub apă lîngă zoaie, verde-albastră şi miroase !).
Iar Caravana trece mîndră
Cu toţi jucîndu-se ferice cu-o ţară, liberi,
Terfelind ca porcii, cîini politruci, maidanagii,
Urlă, se-njunghie, se îmbuibă, scuipă
În timp ce tehnic telectualii-şi urlă-n lună, veseli,
Proverbele fabulatris-frumoase :
STRUŢUL HRĂNINDU-SE CU MINTEA !
Scuipatul a devenit o forma de comunicare. N-ai grija, scuipa toti. Campionul detasat ramine tot Mihaies. E un campionat de scuipat pe undeva prin America, pacat ca nu participa la el toti scuipacii lui Basescu. Am avea si noi olimpicii nostri. Si nu m-ar deranja daca nu s-ar mai intoarce in tara.
Eu tot nu inteleg ce l-a apucat pe RC Cristea sa scoata la iveala magariile scrise de Tismaneanu acum si nu prin 2006 cind poate il convingea pe Basescu s-o lase mai moale cu marele anticomunist Tismaneanu. Astept si ultima parte. Oricum ai intoarce-o, Cristea a procedat corect: a cules niste texte si le arata lumii. Ce l-a minat in chestia asta conteaza mai putin. Sunt multe citate strinse si n-as vrea sa fiu in locul lui Tismaneanu dupa acest tsunami. Sigur ii sar, ca in basme, niste perne de sub fund. Astept ca aceste articole sa fie urcate si pe wikipedia, editia engleza, la bibliografia obligatorie despre prof. Tismaneanu. Asa ar fi cinstit.
Urita este fata schimosita de ura a prof. Tismaneanu si vocabularul lui gretos. Am citit o recenta postare a Brandusei Armanca si un raspuns al dlui Tismaneanu la serialul dlui Cristea. Amindoi, ca doar apartin aceleiasi familii spirituale, folosesc verbul „scuipa”. Cind intelectul nu te mai ajuta, n-ai incotro, treci la scuipat. Urit.
Contextul in care Regele Juan Carlos s-a adresat presedintelui Chavez ramane valabil, mutatis mutandis, subiectului discutat in articol. Doar ca in acest caz, profesorul V.T. desempena el papel del „Zapatero del Rey”!!
Da, dar numai Antonio Ordonez era prieten cu Hemingway.
… Este ciudat insa ca se gasesc „cititori constanti” si-alti comentatori pe-aici, care pretuiesc intr-atata „echidistanta” fata de gasca pesedista, rosie si nereciclata – fiindca e nereciclabila, nici macar in sens „original-democratic” incat fug ca Scaraotzki de tamaie sa nu deranjeze cumva, cu vreo privire sau un scartzait de penitza „istablishmentul” asta necinstit, violator al tuturor legilor – de fapt, cum sa-i condamni ca de legea bunului-simt nu tin seama, asta fiind nescrisa, o ai in caracter sau nu… -chiar asa schiloade cum au iesit prin contributia substantiala la Constitutie a vechilor ipochimeni bolsevici Iorgovan si Iliescu… Se pare ca traim unul din ciclurile lungi ale istoriei Romaniei, cum a fost cel dintre 1821 si 1848, cand am trecut de la salvari la hainele occidentale, mai asteptam un cincinal, poate, poate, cu ajutorul actualilor detinatori ai painii bugetare, ne vom satura definitiv de ipochimeni… O duminica placuta1
Nu-i nici un mister Tismăneanu, nici nu a fost, nici nu va fi. Oportunism de jigodie care scrie ce se plătește mai bine, cînd se plătește mai bine. Precuparea lui pentru Școala de la Frankfurt nu e rușinoasă cum par unii să creadă acum. Folosofii aceia chiar dacă inițial marxiști erau oameni inteligenți, credința în posibilitate de a face lumea mai bună nu e o tară morală, chiar upă stalinism și Gulag, cum credința în națiune nu este o tară morală chiar după Hitler sau De Gaulle. Nu ideile i-au făcut pe unii eroi și pe alții criminali. Că VT. scrie uneori mai bine acum, decât pe vremea când locuia în România, că e mai convingător când minte acum, că pare convins de victoria capitalismului restaurat decât de victoria socialismului dărâmat derivă din faptul că are biblioteci universitare la îndemână, că nu e prost, că se lipește ceva de el ce citește. Dar urmăriți un pic stilul actual, țintele unor dintre laudele presărate darnic, subiectele, autorii citați, invitații colocviilor organizate la Londra de el în colaborare cu Patapievici, pe banii ICR și fără nici un folos pentru cultura română și veți vedea că există o coerență de carieră, singurul lucru care îl motivează profund și serios pe Vladimir T. Brava lui dacă și-a găsit proștii să i-o finanțeze și i s-au plătit deplasările pe unde a vrut subt toate pretextele științifice.
Dan Culcer
La Tismaneanu nu este vorba de cainta si, cu atat mai mult, sincera. Este vorba de oportunism. Un individ, poate cultivat, dar oportunist si lipsit de convingeri. Un ins manat doar de interese dominant mercantile si doar in mod secundar stiintifice. Un om lipsit de moralitate si de echidistanta – cea care trebuie sa caracterizeze pe un autentic intelectual. Poate ar fi cazul sa nu mai contamineze climatul cultural si politic al Romaniei prin interventiile sale oportuniste. Sa taca o vreme, cum cerea Gabriel Liiceanu in „Apel catre lichele”.
Stimate Radu Barbulescu! In sfarsit un om cu mintea dreapta. Majoritate se ocupa de trecut si le mananca fierea ca VT a ajuns profesor in USA. Ei nu vad barna din ochiul lor cum Ponta si mafia lui isi bat joc de tara si fura ca in codru. In Germania ministrul educatiei a demisionat cand s’a descoperit ca si-a imprumutat teza dela cineva pe care il admira profund.In Romania oameni de nimic au ajuns la putere , ministrul german trebuia sa vina aici si devenea prim ministru.
Cristea… Matale ai auzit, citit de un anume Saul, care pe drumul Damascului, lovit de Lumina, a devenit din unul dintre urmaritorii crestinilor, unul dintre Parintii Bisericii, pre nume Paul? Din ce morala superioara iti arogi dumneata dreptul de a-l acuza pe Vladimir Tismaneanu pentru scrierile din tinerete, si nu-i acorzi dreptul omenesc al caintei sincere?!? De ce sa nu fi vazut, d-l Tismaneanu, lumina Adevarului, pe drumurile sale prin Lume, mai lungi decat pana la Damasc?!? Numai fiindca dumneata, ideologic, propagandistic si moralistic, tot pe stanga soselei o tii, alaturi de alesii majoritatii de 60 la suta din minoritatea de 40 la suta, scosi din alegerile ca la Orbeanca? Eu unul ii respect pe oameni ca Vladimir Tismaneanu sau Traian Basescu pentru ceea ce au pus in miscare, cand cu citirea – edulcoratului – Raport…, starnind furia a tot ce e dispretuibil in politichia roimaneasca, reprezentata cu toata necinstea ei in Parlament. Si, mi se pare cam ciudat ca tocmai dvs., care scoateti cu atata lejeritate la iveala petele de pe hainele vechi ale d-lui Tismaneanu va complaceti cu atata suficienta in apropierea unor insi mai mult decat dubiosi, si cu pete mult mai proaspete si mai negre pe costumele Boss si Armani in care i-a-mbracat poporul asta uituc si pravoslavnic, a la Ponta – apropo: cand veti scrie si despre PLAGIATUL primului ministru? cand veti scrie, la fel de vituperant, despre ne-cainta unui Andrei Marga (macar, cu asta, ramanem intre ‘telectuali, nu ca in cazul antecitat)? In rest… s-auzim si de bine!
Precum Democraţia Originală, precum Revoluţia-Cacealma, precum Partidele politice şi Oamenii lor politici, şnapani ordinari, „analfabeţi”, mafioţi şi bandiţi, precum înru totul Această Paradoxal-Fabuloasă Românie, personajul Tismăneanu şi prezenţa cvasi-totală, aproape totalitarist-asfixiantă, azi în peisajul intelectualo-mediatic, merită, oricum am descrie-o, o Analiză Atent Minuţioasă, care face intrisec parte din Istorie, nu Altfel, oricît ar zice unii, că istoria nu priveşte viitorul.
Trecutul nostru „comunist” (şi nu numai) este implicat profund concret sau adiacent cu evoluţia acestui personaj subtil, controversat, contradictoriu-paradoxal, fermecător, cultivat, ştiutor, mefistofelic-adonic-atrăgător (între Infern şi Afrodita)
Acest zgomotos serial al prezentării unuia din principalii intelectuali-ideologi ai momentului, cu toate controversele, scandalurile şi polemicile acerbe, nervos-injurioase şi ideologic-filosofice istorice este mai mult decît bine venit, împingînd prin provocări şi dialoguri, dezvăluirea unor adevăruri secrete şi misterioase, chiar dacă întreaga lumina nu va fi făcută niciodată asupra personajului Tismăneanu cu toate ramificaţiile imbricaţiilor în confecţionarea democraţiei româneşti (de 23 de ani şi de azi ) şi a Schimbării la Faţă a Comunsimului autohton neaoş autentic Original.
Instructiv.
Prin date și, implicit, lucrul la care pune mintea.
Omagiu lui radu calin cristea! O munca minutioasa, as zice nu lipsita de acribie, neindoielnic nu lipsita de senzatia de oroare, cu atat mai demna de lauda si de recunostinta cititorului. Atat de necesara!
Citatele din Tismaneanu nu pot fi puse la indoiala. Sunt scrise de un activist pecerist innebunit cum sa intre in gratia sefilor de la partid. Ceva nu inteleg totusi: chiar erau secrete de stat citatele astea, ca doar RCC le-a gasit imediat in biblioteca (asa zice el)? Nu stia Basescu de ele cind l-a numit pe Tism. presedintele comisiei de condamnare a comunismului. Cine i l-a recomandat lui Basescu?
Nu pot sa ma abtin si recomand un excelent articol scris de Dorin Tudoran.
http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/pirgu-gore-pirgu-ca-in-bond-james-bond-montaigne-si-partile-lui-partile-altora-89900.html
PS-ul este nemaipomenit. Pretextul este un articol apartinand domnului Mircea Mihaies, din evz.
Citam din Dorin Tudoran:
„P.S. Alertat de sesizarea (transmisă Parchetului General) potrivit căreia “un pupincurist uslaș” a comis un furt de identitate însușindu-și numele unui reputat critic literar (autor al excelentei monografii “Emil Botta și frontierele inocenței”) și distins jurnalist pentru a semna un atac “de-o virulență stalinistă”, fug la locul faptei.
Ajung, privesc și răsuflu ușurat. Niciunul dintre citate (oricum nu virulent-staliniste, ci doar imbecil-ceaușiste) nu aparține autorului articolului. Nici măcar epocalul:
“NATO a devenit un instrument al politicii SUA de coalizare a forțelor reacționare împotriva mișcării pan-europene de luptă pentru libertăți democratice și afirmare națională, un bastion de scindare a Europei în «Est» și «Vest», acționînd împotriva tendințelor de cooperare general-europeană, de înțelegere și pace“.
Toate sunt oferite de scrierile autorului analizat.
Cum sesizarea a fost lansată la apă chiar de pe puntea navei amiral a pupinismului (“Evenimentul zilei de apoi”), mă întreb dacă autorul ei este cu adevărat excelentul critic literar (autor al fascinantei monografii “Ce rămâne. William Faulkner și misterele ținutului Yoknapatawpha”), prozator și pamfletar de mare talent sau avem de-a face cu efectele unei mahmureli conceptuale datorită căreia, de mai bine de opt ani, pupinismul de azi este considerat o formă de progres, net superioară, de salon, a pupincurismului de pe vremea lui Ceaușescu.
Chiar așa, de unde o fi venind vorba “Gura bate curul?”
“Mais voyons, voyons”… Într-o bună zi vom înțelege și ce merită să rămână, și ce depășește frontierele inocenței.”
Acesta e citatul din Dorin Tudoran.
Chapeau bas!
Ce e in interior apartine, daca nu v-ati dat seama, lui Mircea Mihaies. Despre NATO – asa cum apare aici – scria, ei, da!, Vladimir Tismaneanu. Pe vremuri. Imemoriale. Ale Ceausismului. Dar a venit Ruptura… Ingropam trecutul si devenim anticomunisti.
c-asa-i la romani! merge si asa, o vorba conceptualizata, candva, de Ana Blandiana!
suntem un popor vegetal, dar unii critica NATO, iar altii stau prin puscarii si anchete la Securitate!
in articolul pe care-l comentez , vaz ca Domnul RCC o cam „da” pe „betzia de cuvinte”. De ce? Uite, ca-i „dau” cu „copy-paste”:
„Vladimir Tismăneanu (V.T.) a avut o fericită viață intrauterină în placenta Leviathanului comunist, unde s-a înrolat, benevol și plin de înaripată abnegație, în trupele de asalt ale lampadoforilor unui regim al instaurării terorii absolute ca religie de stat.”
Acuma, ma cam scuzatz’: ignorantza *mea*, e far’ da limite
– shi, mi-o *chiar declar*: ce-i aia , anume, „lampafadorilor”? Dar, nu *de asta* scriu io p-acilea, nu am , credetzi-ma, *nici un interes* de-a ma „da” mai ne-cetit”.
Io ma dau la *ailalta*: la, anume, faptul ca unui regim teroarea „absoluta” etc. Nu, nici vorba: la vremea cand V.T. „intra” pan’ „sistem”, *nu mai era teroarea maxima*. Ca, vezi bine, tre’ cetit *totu’*, chiar *totu’ *, in *chiar context*…
Ca, desigur, lui V.T. i s-ar fi putut parea (ca shi altora – ca am *nenumarate ezemple*, ca *ei* s-au chiar plans!) ca erea „subt teroare” pen’ ca *nu putea mere el pan Vest di cate ori ar fi vrut*…
Ei bine, fiind io *membru da partid*, fiind io *pa strada*, la TM., in ‘decembrie ’89, tragandu-se-n *mine*, fiindu-mi Veta *mea* (gravida-n-tra „patra”) chiar „ocolita” de-un lunetist (care-a omorat pe cineva care are in chiar piatza aia un monument, *pasta ea*), refuzand *io* o bursa in Italia, in ’83 (ca mi-a zis, ‘talianu’ ca ma „scoate” din Polonia cu mashina Ambasadei), io care *nu am scris* chestii gretzoase, io, care *stau sh-acuma rushinat*, dupa *atatzia ani, numa’ pen’ c-am fo’ membru PCR (pantru numa’ 4 ani, m-am „bagat” pen’ c-am avut o cearta cu o mare goanga locala, c-am vrut sa „intru”, ca sa le *spun* – shi, le-am *chiar* spus-o, din chiar „interior”), uite: mie mi se pare unu’ ca *asta*, ca Tismaneanu*, e doar *arivist*, cum *bine* scria cineva, chiar mai sus.
No numa’ fain,
Nea Marin
Toata lauda pentru punctarile comentatoarei ce semneaza „una donna romana” .In ce ma priveste , nu am citit literatura politica decat atat cat imi trebuia sa trec nenorocitele de examene de socialism/economie/filosofie marxista , nelipsite in programa universitara atat in timpul anilor de studii cat si la ulterioarele examene de ascendenta in profesie.Daca sunt vinovat ca nu am citit literatura politica a vremii , recunosc pacatul.Ma abonam la unul/doua ziare „recomandate” cu tarie de catre politrucii de la serviciu , mai declaram (mincinos) ca sunt abonat si la cateva reviste politice , dar ca voi prezenta chitantele de la postas mai tarziu si cam asta era treaba cu abonamentele. Despre publicatiile de specialitate nu prea ma intreba nimeni . Pentru a reusi un abonament la ceea ce ma interesa , dintre revistele straine , dadeam pesches la posta si cu chiu si vai obtineam cate ceva , ca numarul abonamentelor la publicatiile apusene era limitat , in provincie fiind numarabil pe degete la unele dintre ele. Castiga cel cu pila/peschesul mai mare.
De V.Tismaneanu nu am auzit , ca nici nu ma interesau laudatorii. Desi , periodic , imi venea randul la informarile politice , niciodata nu am scris in ele numele „geniului carpatin” , ci il mentionam cu functia din PCR la citatele din „docomentele de partid”.Eram suprasaturat de resentimente fata de „tovi” (ca mine multe milioane !) si nu-mi incarcam sufletul,si asa plin de obida ,cu lartaii regimului.
Anii in care V.T s-a hotarat sa „fuga” ( de fapt sa nu se mai intoarca!) din tara sunt anii in care trecuse perioada de relaxare a anilor ’70-’75, adica ai unui trai mai acceptabil . Viata de zi cu zi , pentru muritorii de rand , devenise o proba de rezistenta , datoriile acumulate trebuiau platite! Despre cauzele care nu stiu ce echipa de fotbal romaneasca nu reusea sa invinga echipe de varf de pe continent ne explica de la microfonul Europei Libere N.C.Munteanu sau Rusu . Cauza esecului (in motinarea comentatorilor) era slaba alimentatie a „fotbaliatorilor” , nu erau hraniti cu suficiente proteine , ca nu se gasea carne in dughene.Trec peste faptul ca era o minciuna , „baietii” erau plini de bani si cum nu aveau in ce-i investi , ii topeau la jocuri de noroc sau chiolhaneVocea Americii nu prea o ascultam pentru ca nu ma interesau americanii , din moment ce in vremurile grele pentru Romania , la fel ca si Churchil , l-au lasat pe Stalin sa umble pe la granitele Romaniei cu un creion ca al unui tamplar. BBC avea emisii chiar cand plecam la slujba , asa ca nici el nu intra in optiunile mele zilnice, despre stirile lor relatandu-mi o colega ce pleca mai tarziu de acasa.
Cineva , „mai sus” intreba, mai mult sau mai putin retoric , de ce scrie scriem in acest spatiu si avea o lista numerotata atat cu cifre , cat si cu litere .Pai ne spunem parerea in legatura cu subiectul. Trebuie sa cautam explicatii ascunse?Vad ca multi sunt dezamagiti de V.Tismaneanu. Inseamna ca acestia erau in cunostinta de cauza cu „opera” acestuia , dar nu pot inghiti si trecutul sau. O doamna , de buna credinta , reprosa celor care au un clenci cu „metoda ” lui V.T.ca nu au scris si inainte de…, adica sa-l dea in gat pe „profesorul american”.Inainte de ’89 nu prea puteai scrie orice-ti trecea prin minte . Puteai face acest lucru doar pentru sertarul tau , dar nu si sa publici . Sper ca se stie ca „amprentele” masinii de scris erau inregistrate la Secu’ .Cei care reuseau sa strecoare in scrierile lor si pasaje in dezacord cu mentalitatea oficiala o faceau cu un anumit risc , dar o faceau. Nu acelasi lucru il practicau altii , printre ei fiind si V.Tismaneanu.Oamenii laudau regimul cat mai convingator , iar pentru asta aveau libera trecere si la edituri , cenzura ii lasa in pace , iar peste granita plecau precum pleaca acum „doamnele” ajunse la cumparaturi la Milano/Viena Asta este in esenta ceea ce se discuta aici.Nu este nevoie sa-l caracterizez eu pe V.T. , au facut-o altii cu mult mai bine decat as incerca. Acesta avea toate avantajele oferite de catre politic si cainii sai de paza. Vreau doar sa subliniez ca in Contributors.ro , unde scrie de rupe , are timp sa raspunda la toate exprimarile laudative la adesa-i , dar celor mai critice fie nu le raspunde , ori din cand in cand , le respunde ca nu are timp , ca este ocupat(nu sunt printre cei care i-au adresat mai mult de 1 mesaj).Fanii sai se intind la discutii , nu gluma si „professor of Maryland” gaseste timp sa le raspunda. Ma intreb daca se mai ocupa si cu activitatea profesorala.
(sînteţi tânăr. oare?) Nu se va întâmpla NIMIC cu „intelectualii lui Băsescu”, pentru că împart aceeaşi ascendenţă. VT este doar O incarnare a arivismului „consolidat”, şarpantat interior cu o oarecare „cultură”, argumentat şi nutrit prin „cultura”- devenită fapt exterior demonstrabil (diplome, cutare posturi….etc). La VT, „cultura” este o tehnica; vulgaritatea structurala a ramas neatinsă. La fel la Patapievici…si la multi altii (acuma se vede Alex Stefanescu, dar in alte momente, alti „intelectuali” din specia aceasta au devenit lecturabili, „lizibili” sub aceasta lumina; Ujica, cativa de la „Dilema”, multi de la „22”). Asta este, cred, afinitatea cu Băsescu pe care o sugera Liiceanu- (intr-un interviu). La B, cum e ignorant, gesticulatia e mai hazlie (sau decade in dramoleta) dar „intelectualii”, care au mijloacele, au aparenta omului evoluat, cultivat.
Cei care se declara surprinsi, inselati si definitiv vindecati de iluzia unui Tismaneanu onest si consecvent anticomunist, fie s-au nascut in anii ’80, fie au inceput sa citeasca foarte tirziu si in acest al doilea caz poarta propria vina de a-si fi facut „chip cioplit” dintr-unul dintre cei mai incapatinati arivisti, un personaj emblematic pentru inumerabilii Agamita cum Dinu Paturica.
Convertirea lui VT la scribul numero uno al condamnarii ororilor comunismului romanesc era de asteptat cind acceptam capacitatea sa de a-si declina admiratia/afectiunea/gratitudinea pentru soarta Romaniei lui Ion Iliescu, Constantinescu, Traian Basescu. Revolta din ultimul an impotriva nefericitului tandem Ponta-Antonescu ar fi fost infinit mai calma daca VT nu s-ar fi trezit pus la usa de USL.
O alta tactica grosolana a personajului VT este de a strecura printre rinduri sau sub luminile rampei prietenia care l-a legat de floarea intelectualitatii noastre , care s-ar fi aflat in preajma-i de la venirea sa pe lume, din anii selectei adrese din Primaverii si pina la reintoarcerea in Bucurestiul unde pe “Volodia” il asteptau emotionati Andrei( nu actualul director al ICR), Gabriel, Tita, Lena si nu numai. Oportunismul nu este neaparat insotit de mitomanie, grandomanie si lipsa bunei cuviinte, asa cum insa se manifesta la VT. Buna cuviinta, atitudine obligatorie la orice nivel social/cultural, lipseste cu desavirsire cind VT nareaza prietenia sa cu Eugen Jebeleanu, vecin de strada, cu Tita Chiper si Alexandru Ivasiuc vizitati simbata de simbata, cu doamna Boiangiu, pentru domnia sa “Lena”, cu Radu Bogdan si atitia altii, cu totii astazi in lumea dreptilor, deci imposibil sa ne dea propria marturie. sa faca vreo obiectie. Mai grav este ca din fiecare rememorare nu raminem decit cu mesajul derizoriu despre cit de pretuit era VT, in fond o dovada de jenanta impostura si lipsa de respect funciar pentru o frumoasa lume a umbrelor.
Revenind la oportunismul venal al “profesorului american”, sa admitem ca nu doar citatele din vechile texte ale mai tinarului ideolog Tismaneanu il descalifica, ci postura artificiala, nesincera, incropeala ideologica unde se amesteca de-a valma Courtois, L. Patrascanu, G. Liiceanu, J. Habermas. Undeva VT scrie ca in tinerete ii citea pe W. Adorno, R. Aaron si Gramsci, dar nimeni nu l-a intrebat inca de ce atunci ne plictiseste cu rostiri bombastice, ingimfate despre el insusi? O fi poate lipsa unui simt al masurii, al talentului autentic, a recunoasterii valorilor perene, al atasamentelor altruiste? Toate la un loc.
Exact asta ma intreb si eu. Sa asteptam si partea a treia. Se va schimba ceva cu V.Tismaneanu? Nu cred, are vrajba in singe si va improsca in continuare cu noroi. Eu astept insa efectele lecturii asupra „intelectualilor lui Basescu”. Se va schimba ceva cu ei in receptarea lui VT? De asemenea, nu cred ca va mai avea atita trecere printre batrinii anticomunisti pe care i-a dus de nas. Eu zic ca e bine ca discutia a inceput. Stiu destul de putin despre autor, un prieten m-a trimis la articol. Are curaj pentru ca la stilul securistic al lui Tismaneanu e clar ca ii va scotoci prin biografie. Daca e curat – bravo lui. Daca nu – a sfeclit-o.
A existat un poet numit Dan Desliu, care prin anii ’50 a luat de doua ori Premiul de Stat. „Poexiile” le stiti: Lazar de la Rusca si Minerii din Maramures. Premiul era de 50.000 lei. Mama ca invatatoare cu toate gradele si Gradatie de Merit avea 450 lei pe luna. Poetul, destul de devreme si-a dat seama ce inseamna Dictatura Proletariatului. SWi numai viata buna n-a avut. Pentru ca s-a incapatanat sa ramna in tara!
Ce folos ca altii au ales e4xilul. Pana in ’90 cei din tara nu s-au legat aproape deloc de VT. Ce se intampla dupa ’90 nu e cazul sa discutam. Exemplul de mai sus este edificator. Ma gandesc ca daca te comporti intr-un anumit fel avantajele swunt mari. Cine stie la ce posturi ravnim. Exemplul este to. Ghise. Omul era trecut pe linie moarta in PNL si nu mai avea nicio sansa sa devina parlamentar. A fost suficient sa-si scrie lozinci pe tricouri si sa defileze prin anumite locuri si iaca a ajuns in Parlament. Altii avand spatiu la disopozitie scriu articole in pas cu moda.
Domnule RCC, ati castigat vreun post mai insemnat sau santeti in asteptare?
„cu iaurt, cu gogoshele…”
Replica, devenita celebra, a fost adresata de regele Spaniei presedintelui Venezuelei, in 2007. Mutatis mutandis, ma gandeam (de mult…) sa reformulez, adresandu-va, NERETORIC, intrebarea:
DE CE SCRIEM UN ARTICOL/MESAJ PUBLIC?
Precizez ca vorbim despre un mesaj apartinand „spatiului public al cetatii”, nu neaparat angajat politic, dar nici departe de, sa spunem, ceea ce fiecare crede a fi „interesul comun” si functie de un anumit context, determinat in spatiu si timp. Intrebarea se adreseaza tuturor celor care scriu, in „susul” sau in „josul” paginii.
Iata raspunsuri posibile pe care mi le imaginez; cititorul interesat fiind invitat a completa lista.
1. Pentru ca ne aduce avantaje (bani, functii, relatii, reputatie);
2. Pentru ca ne pare ca e „datoria noastra de a o face”;
2′. Pentru ca ne face sa ne simtim mai bine (sau „sa ne dam mari” cum ar zice omul simplu).
3. Pentru ca dorim sa ne „luam revansa” fata de ceva sau cineva.
4. Pentru ca n-avem altceva mai bun de facut.
Desigur, numerotarea 2, 2′ nu e intamplatoare.
O intrebare, aparent fara legatura, desi ea apare NATURAL in contextul nostru, ar fi „judecarea” diverselor personalitati publice (trecute sau prezente) in raport cu tulburarile politice ale „blestematului” secol scurs. In particular, fenomenul „colaborationismului” cu un regim (sau altul), devenit intre timp „oficial criminal”.
Legatura, cred eu, o da acest prea ignorat POR QUE. Atunci cand JUDECAM, desigur cu masura omeneasca, lasand restul pentru cand va voi Cel de Sus, nu e oare primordial sa stim DE CE ? Sa clarificam:
In ’90 cand am fost prima data la Paris am ramas siderat de „stangismul/comunismul” intelectualilor cu care am avut de-a face. Observand repede ca sunt oameni minunati, cu care chiar „ma potriveam” la atat de multe…Mi-am amintit apoi de Gide, ba chiar de cineva cum nu se poate mai apropiat mie, care a plecat in ’41 pe front ca membru al societatii „Amicii URSS” si s-a intors cu un anti comunism pe cat de radical, pe atat de
justificat. Sa privim un moment si „in oglinda”: il vede cineva, de buna credinta, pe Eliade sau pe Cioran, iesind dupa o vizita la muzeul Auschwitz si frecandu-si mainile satisfacut ?! Care este deci acest FUNDAMENTAL „POR QUE” ?
Este DE CE au fost respectivii „contaminati de o ideologie” ?
Si sunt, in esenta doua raspunsuri posibile, desi granita intre ele e destul de fina:
a. DIN INTERES
b. DIN CONVINGERE.
Raspunsul al doilea poarta in el continuarea implicita…CA ASA E MAI BINE. Pt toata lumea, cel in cauza inclus (iata granita cu a.).
De la national-socialism, legionarism, comunism, pana la…basism si uslism, imi pare ca fenomenul e acelasi. Imi pare limpede ca raspunsul b. poate fi acceptat doar in cazul in care respectiva „doctrina”, fiind la inceput, nu si-a dezvaluit inca potentialul negativ, neadevarurile esentiale. Atunci „acuza” este de „lipsa de intelepciune/clar viziune”; altfel, desigur, vorbim de ticalosie. La randul ei, „ticalosia” este graduata de circumstantele individuale in care actiunea incriminata putea, sau nu, a fi evitata.
Cat de fina ramane judecata (si de ce se zice sa nu… arunci pietre) se vede si din cunoscutele exemple care urmeaza:
1. Cineva care a devenit membru PCR pt a putea face astfel multe lucruri bune (este ce credea cel in cauza, nu un adevar absolut!), sau,
2. Sa accepti sa te compromiti intr-o pozitie oficiala (intr-un guvern odios) pt a face
lucruri pe care altcineva nu le-ar fi putut realiza. Observati, din nou, ca am admis ca actul se face „in varianta b.”. De regula, mai ales cand detestam pe cineva, ii atribuim automat varianta a. …
Cu speranta ca am inceput sa ne-ntelegem, sa ne intoarcem la … SCRIS.
Deci, scriem pt ca „suntem chinuiti de adevaruri care trebuie spuse” ? Poate, in acest caz, ar trebui sa fie plin de marturisiri rusinate, nu ? Sau scriem pt ca „ne convine” ? Dar de ce scriem ACUM si nu ACUM 5 (SAU 25 DE) ANI ? Nu erau aceste „adevaruri” la fel de „reale si folositoare” ? Nu cumva „platim polite”? Nu cumva aici e vorba nu de TRECUT ci de PREZENT ? Apoi, nu folosim oare cam multa munitie? Sunt, vai, atatia care au suferit de pe urma unor actiuni DIRECTE, cu consecinte tragice. Au fost oameni care au semnat condamnari la moarte, intemnitari, epurari, … De ce nu vehiculam ACESTE nume ? Nu, nu pt razbunare, ci doar pt adevar. Si propria noastra CREDIBILITATE! Actiunile de „acest fel” au, imediat, contra-reactii. De aceeasi natura negativa.
Care este „folosul cetatii” ? „Toti o apa s’un pamant” ?!
Poate, alta data, sa spunem ceva si despre „Arta dialogului”, daca tot incercam sa ne intelegem unii pe altii. Deocamdata, atentie la MOTIVATII.
Nu sunt deloc un admirator a domnului Tismaneanu, dimpotriva, comportamentele lui mi se pare destul de jegosi, dar din pàcat acest article rosteste un text extrem de mediocru. În primul râng porneste cu o definitie a comunismului cà totalitarismul absolut (atunci nazismul este totalitarismul relativ?)… astfel de parola relevà de o ignoranta crasa fata de cercetarile fàcute de specialisti US în Istoria URSS-ului si comunismului… Nu este cu un amatorism de ziarist cà epoca comunismului poate fi gândit în termeni radicale… De fapt cazul lui Tismaneanu e foarte simplu… este povestea unui arivist care intelege cum bate vântul cum rebuie sà te pui cu pterea dominant… Mare banalitate prin intelectuali… îi avesti si aici printre boieirii mintii care au ramas în România…
Plutea in aer un apasator „pana cand\” in privinta acestui neincoronat rege filosof al anticomunismului. Trebuia sa se intample, odata si-odata. Cineva trebuia sa-l puna la punct pe cel transformat in autoritate si instanta supreme. Pe cel coborat nedemn de pe soclul gandirii politice autentice la argumetul partizan vulgar de tip Grigore Cartianu. Pana la urma, VT a slujit cu fervoare tinereasca comunismul, apoi s-a dedicat cu matur oportunism slujirii anticomunismului. Spre batranete, a trecut de la idei la persoane pana a gasit pe cineva care sa-i semene in fapte. Se pare ca l-a gasit. Ce-ar mai putea urma?
InimaRea vorbeste despre influenta Tismaneanului asupra durarii in timp a comunismului. Nu asta este important, ci sentintele morale pe care un cameleon de tip Tismaneanu le arunca in societatea romaneasca de pe piedestalul securist pus la dispozitie de regimul semidoct basescian.
O societate nu este o rezultanta clar-diafana a unor doar cerebralisme. Nu este o ecuatie care se scutura lenes de sentimentalisme. Raul este – poate inainte de toate – cel moral, baltirea in miasmele unor culturnici de genul tismaneanului.
io cred ca autorul a facut un binevenit gest de „salubrizare”.
Macar de dragul alor care *nu o shtiau* &, care, inocentz’, o afla „d-abea acum”.
Io atat am avut da scris,
Nea Marin
Citatele sint zdrobitoare, nu-mi vine sa cred. De ce nu le-a publicat nimeni pina acum? Si RCC – altfel toate laudele mele pentru aceasta nebunie de documentare – se putea trezi mai devreme. Daca aceste citate grosolane de ceausist unsuros apareau inainte de comisia Tismaneanu sint sigur ca onorabilul nu mai conducea nici o comisie. Sa-i fie rusine ca a tinut ascunse asemenea mizerii si ne-a inselat pe toti.
Prima: A rezistat ceauşismul datorită propagandei? Nu, Armata, Securitatea şi Miliţia – „Forţele Armate” – au fost paznicii devotaţi ai nebuniei lui Ceauşescu (voi explica în alt loc ce-i cu nebunia asta, dacă va fi cazul – desigur). Peste tot, în „Lagărul socialist”, instituţiile de forţă (prompt servite de „Justiţia comunistă”) au ţinut populaţia cu fruntea-n pămînt. (Ori Armata Roşie, armată de ocupaţie pînă la sfîrşit, în multe ţări „frăţeşti”.) Nu de teama de a-l contrazice pe un Vladimir Tismăneanu înghiţeau românii milioane de ore de „învăţămînt politic”, şedinţe de tot felul, ci de teama instituţiilor de forţă. Nu un Vladimir Tismăneanu te ridica din şedinţă şi te trimitea la Poarta Albă. De fapt, cine mama supărării era Vladimir Tismăneanu, atunci? Unul din miile de politruci ai regimului, care confereau puterii comuniste alibiul „convingerii masselor populare”. Pentru oricine avea ochi să vadă şi minte să priceapă, vorbele şi scrisele activiştilor, proagandiştilor şi lectorilor politici erau vorbe-n vînt – mînca şi gura lor o pâine, poate chiar un cozonc – după caz. Dar cine se uita în gura lor? Altele contau pentru oameni, nu vorbele – ce trăiau, mai ales cum. Ba, cu cît se căsca prăpastia dintre propagandă şi realitate, cu-atît erau mai dispreţuiţi „clănţăii”. Nu că le-aş lua azi apărarea dar nici ei înde ei nu se simţeau bine, prea era gros borhotul pe care se căzneau să-l mestece pre limba popo’hului. Pare caraghios de spus dar asta e: Tismăneanu n-a fost stîlp al ceauşismului, s-a văzut asta după ce-a plecat – nu s-a clintit nimic de la locul său. Nici nu se poate compara cu „Cutremurul Pacepa”. Tismăneanu a fost şi el un băţ din gardul despre care se spunea: Pe dinafară-i vopsit gardu’, înăuntru-i leorpardu’. Cădea un băţ din gard, imediat se repezea altul să-i ia locul, împrejmuirea fu intactă pînă la sfîrşit.
A doua: De ce-ar avea un istoric nevoie de îndrituire morală pentru a descrie o perioadă pe care a mai şi trăit-o? Judecata descrierii sale se face în termenii adevărat/fals. Pînă la urmă, nu ardoarea stilistică a răspopitului Tismăneanu dă valoarea operei sale anticomuniste, ci gradul de precizie a analizei istorice a fenomenului istoric care-i este obiect de studiu. Deci, spiritul ştiinţific în care este construită istoria sa despre comunism. Aici ar fi de combătut – de-ar fi: Bate cîmpii ori descrie corect fenomenul? Măcar eu unul asta aş fi curios să aflu: Este Tismăneanu cu-adevărat o autoritate ştiinţifică în materie de istorie a comunismului? Fiindcă, vorba filozofului bulgar – ce e, e; ce nu e, nu e; şi-asta e.
Ultima: Dacă Tismăneanu ar fi, azi, de partea „bună” a politicii, ar mai fi demascat cu-atîta acribie? Nu din partea asta dar sigur din ailaltă. Aici e problema peste care Tismăneanu trece cu regală nepăsare: Sîntem copiii faptelor noastre (Unamuno, despre Don Quijote). Şi alor bune, şi alor rele. Iar cînd ne-amestecăm în politică, ştim – ori ar trebui să – că „adversarii poltici” le vor vîntura pe cele reprobabile, oricît le-ar flutura „aliaţii” pe cele de bine. Riscăm a deveni „persoană controversată”. Unii pot trăi cu asta, nici nu se sinchisesc – ca Tismăneanu, însuşi. Poate că are şi el dreptate: Dacă rămîne în bibliografia anticomunismului, nu rămîne şi-n cealaltă – cu aia doar i se bate obrazul. Totuşi, nu-nţeleg cum de se aşteaptă unii ca el să-ntoracă şi celălalt obraz. Dacă nu mai are de fel, v-aţi gîndit?
Sine ira et studio: Tismăneanu e la capăt de drum, i s-a-nfundat, n-o mai poate coti încă o dată. O veste bună, părerea mea…