Nu mai ştiu cine (nici în ce revistă, nici cînd, — dar sigur cu vreo trei decenii-n urmă!) mi-a adresat o întrebare stufoasă ca oracolul Sibilei (cf. Dante, Par., 33, 64-65) şi foşnind, din zecile-i de frunze, tot felul de posibile răspunsuri. Or, după ce voi fi supus-o la o tonsură forestieră (numită, în franceză, élagage şi, în… heideggeriană, Lichtung), din întrebare a rămas …