TANDEM. BURN-OUT
- 15-02-2013
- Nr. 661
-
Tudor BANUŞ
- Rubrici
- 7 Comentarii
BURN-OUT Uzat, buzat, dezabuzat, un specimen de call-girl, iată, pe-un keyboard strîmt s-a aşezat să-şi tragă sufletul… O fată ce-aduce-a o Lucrezie Borgia a tehnicului nostru ev, originară din Cyborgia (dacă-mi permiteţi să relev acest detaliu) şi coafată cu mufe, prize, cabluri-scart, fasunguri, ştechere, – o fată pe care unii şi-o împart cu alţii,-atunci cînd li se face chef de ventralul ei hublou… Stă în poziţia lotus, tace, căzută-n ea. – Apoi, eu plou, tu ploi, el ploo, dacă vrem, între picioarele-i oloage, emulsii de culoare crem, – unor smîntînuri analoage. E acablată prea cablata de ea, şi a uitat să rîză, are elitre ca de blata orientalis: nu-i o gîză, ci-o goangă. Se deconectează, acum, fiind prea conectată la aparatele ce trează o ţin… Şi, vai, deconectată cum e, vedem că e buzată (aidoma cutărui peşte), dezabuzată, abuzată de-atîţia clienţi, de propriu-i peşte; că e o baterie arsă, că-i singură şi cînd e-n grup, că pare o lămîie stoarsă în care ştirbii dinţii-şi rup; că mîinile-i aduc a două aripi infirme şi, surpriză, are-n mamèle,-n amîndouă (la fel de flasce), cîte-o priză. (Un puşti ce nu văzuse porc pîn’ la cinci ani avu surpriza, văzîndu-l p-ăl […]
Stimate domnule Dumitru Mihail, placheta (apărută la Editura Vinea) nu a fost încă pusă în comerţ, lansarea ei urmând să aibă loc la Salonul parizian al Cărţii, în martie. După care, sper să poată fi văzută pe pult şi-n România. Vă voi ţine la curent.
Sper să fie cum spuneţi Dvs.
Mille mercis!
Stimate domnule Foarta, inteleg ca sinteti autorul unui volum in frantuzesc. Inteleg de asemenea ca nu e vorba de o traducere, ci de o carte scrisa de-a dreptul in franceza. – Noi, cititorii, cind o putem vedea?
Urmaresc de la inceput rubrica TANDEM si mi se pare o initiativa inspirata a Observatorului Cultural. Incetul cu incetul vedem cum ia nastere un fel de mica enciclopedie satirica a stricaciunilor umane.
Celor doi autori, all my love!
Putem iubi din compasiune?
Cred că da…
Fie şi dacă dragostea (pasiunea, în ambele sensuri) pentru o urâtă e una, oarecum, sacrificială, – ceea ce am încercat să sugerez într-un catren, anume La Bellaide (apărut, nu de mult, la Editura Vinea, într-o plachetă franţuzească a mea, ABC D’AIR):
La beauté d’une belette est d’ordre euphémistique,
celle de la bellaide consiste en sa laideur ;
je suis d’accord qu’il ne faut pas être un flatteur
et que pour l’aimer bien il faut être un mystique.
Domnule Octavian, nu-mi rămâne decât plăcerea să vă mulţumesc.
Nu doar în nume personal, se înţelege…
Mă bucură observaţia Dvs privind melanjul de grotesc si compasiune.
Or, dacă grotescul (sau sarcasmul) e mai mult al lui Tudor, compasiunea, câtă este, este-a mea.
Ceea ce nu înseamnă că o anume „simbioză” nu există: pe tandem, nu se pedalează-n contratimp.
Din amestecul greu discernabil dintre grotesc si compasiune rezulta o admirabila „pictopoema”.
Ceea ce as mai vrea sa remarc este „simbioza” aproape desavirsita dintre cei doi autori, pictorul si poetul, fapt care asigura excelenta produselor conlucrarii lor.