TANDEM. Visul întraripat
- 01-03-2013
- Nr. 663
-
Tudor BANUŞ
- Rubrici
- 10 Comentarii
Visul întraripat Nici cabluri, nici curent, nici prize nu-ţi trebuie, ci doar un cap, pentru-o cutie cu surprize, – un cap de om autonom; tăiat nu, însă, de casap, ci paşnic, din carton (plus pap şi cîlţi), cu foarfecile, – care poate aduce-a orice cap: al unui clovn, a’ lu’ cutare, ba pînă şi al Rigăi Marc; un cap ce, din cutie, sare, cînd o deschizi, numaidecît, pentru că n-are gît, ci arc, pentru că are arc, nu gît. Numai că arcurile pot fi lungi şi ţepene de tot şi-aşijderi gîturile,-ncît dacă le vezi, poţi şti atunci că nimerit-ai, cît de cît, în Ţara Gîturilor Lungi, – al cărei rege va fi fost, pe vremuri, Platon, pentru care gîtul avea un singur rost, dar unul sacru, mi se pare: anume, între trup şi minte, să fie istmul ce le leagă, dar să le şi, o viaţă-ntreagă, despartă… Dacă luăm aminte la chipul domnului ras, tuns, frezat ca lorzii, cu cărare pe stînga, – şi, în rest, de glodul pămînturilor neajuns, cel care-şi doarme somnul pur (întocmai cum şi-l doarme plodul în miezul Oului ce are douăze’ş’opt de Lune-n jur) s-ar zice că doctrina sacră […]
Domnului Serban Foarta,
Dupa lupta de zile cu inertia (cred ca se intimpla cite ceva cu serverul OC, ca prea s-a aratat refractar), ma trezesc ca mi-a fost infectata expresia cu aroma cazona. Vreau dara sa va spun ca nu am ramas insensibil la mentiunea pre carea o facu generalul in Ordinul pe divizie, aeriana, of course –fapt ce, indeobste, se lasa ba cu o permisie, ba cu o macaroana de fruntas- si, nemarturisit, sper sa fiu promovat la pozitia cumulativa de purtator AG si de sac cu incarcaturi (balistice… orice-ar fi, I shoot to the Moon because, even if I fail, I’ll be among the stars… deci acasa, cum ni se intimeaza mai sus) .
Cred că este/poate fi cum spuneţi…
Mi se păruse, însă, că termenul de „generozitate” ar impieta asupra convingerii mele (obiective) că interpretarea Dvs e mai plauzibilă decât a mea.
Cu cele mai bune gânduri!
Maestre, am socotit generozitate mărturisirea bănuielii dv că interpretarea mea ar fi mai adecvată decît a dv. Ar fi rămas doar bunăvoinţă din partea dv dacă spuneaţi doar atît: \”Grafemele\” lui Tudor Banuş (şi, desigur, nu doar ale lui) se pretează la lecturi multiple.
Admiţînd, apoi, că e plauzibilă şi a mea.
Tot generozitate am socotit a fi aprecierea modestei mele versificări.
Cineva spunea – cîndva, evident – că e o generozitate şi a accepta un dar. Aşa am socotit replica dv, un dar. Şi m-am simţit brusc generos la rîndu-mi.
C\’est tout.
Interpretarea Dvs este atât de ingenioasă, de erudită şi subtilă, încât nu pot să spun decât: Chapeau!
Domnule, trebuie să vă spun că nu de „generozitate” este vorba. „Grafemele” lui Tudor Banuş (şi, desigur, nu doar ale lui) se pretează la lecturi multiple. Cu-atât mai mult cu cât sunt, nu o dată, „abstruze” (vorba dlui Protopopescu). Barocul lor în combinaţie cu enigmaticul suprarealistic sunt de natură să te lase, mai mult sau mai puţin, perplex. Interpretul vrea să înţeleagă, dar exegeza lui se contrazice, adesea, cu a altui interpret, cu care se bat în capete, ca munţii 🙂 Ceea ce e, în fond, normal. Cu condiţia ca interpretarea să fie adecvată, cât de cât. Or, unele sunt mai adecuate decât altele: a Dvs decât, bănui eu, a mea…
Mii de mulţumiri pentru generozitatea dv!
…le suggérer, voilà le rêve…
Aeropurtat (intraripat, care vazzica, oh, StEx cu Aeropostala-ti) sau “ca atare”, existentsa visului nu-i una oarecare si asta-i ceva mai limpede in special de cind a incaput pe miinile onirologiei. Descilcit, decodat, interpretat, demontat, deconstruit, implinit, implementatat, sublimat, trait, ratat, exorcizat, emulat, imbalsamat, adulat s.a.m.d. Si, evident, visul de a sugera visul…
Nu incape multa indoiala, de ne incredem in cele puse in imagine, exista incontestabil ceva revolutionar in ea, in sensul astronomic al cuvintului (stele, eliptici, pozitii planetare, pe caile carora te poti asterne din inaltul unei lanterne de dom catedralesc levitate, montgolfiereste, de un minuscul balon cu stars, dar fara stripes- in traditia imagologiei mitologice asta ar putea fi portiunea caputala, incoifata cefalopteric, a mesagerului cu aripioare la picior-). Asta e mesajul, deci, capul (de lectura) insingurat si trist e al unui Tristan modern (de-aia e si riga Marc prin preajma) ce se invirte pe platanul unui stravechi gramofon cu tambur (capcana ingenioasa ce ne scoate astutios din minte gadgeturile omniprezente ale astei zile) si face sa rezoneze , for a change, cu voce de contratenor – desi cu buze inclestate- auf den Flügeln des Gesangs, Isoldes Liebestod: Mild und Leise.
Cele mai sincere felicitari, şi pentru tehnica versificaţiei (ajunsă, astăzi, la muzeu, dacă nu de-a dreptul la pubelă), şi pentru verosimilitudinea interpretării Dvs, – mai simplă, dar mai adecuată, pesemne, decât e a mea.
Încă o dată, mulţumiri!
E cap în ţeapă, oameni buni/ Uitaţi ce înţepat/ Şi-ascunde ochi, de luni/ Clipind amestecat/ E mecanism pur omenesc/ În logica astrală/ Unde mecanica e lest/ Mişcarea, într-o doară/ Tăcerea-i o speranţă/ Speranţa – o durere/ -nmormîntată-n stanţă/ Un vis, o viciere/ Abscons disimulată/ -n impasibil somn/ Al raţiunii pure/ Pierdute de un domn.
Inepuizabili: si graficianul, si poetul. Primul, cu suprearealismul sau bine temperat; al doilea, aici, usor didactic, caci rolul sau e sa traduca in cuvinte imaginile uneori abstruze ale oniricului Tudor Banus. Le urez s-o tina tot asa!