Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Nevroze prezidenţiale
- 28-03-2013
- Nr. 667
-
Radu Călin CRISTEA
- Politic
- 11 Comentarii
Traian Băsescu, președintele pe proceduri al României, a acordat, pe 21 martie, la alegere, două calificative Parlamentului, după trimiterea către acesta a unei legi ce modifica statutul cadrelor militare: cea mai importantă putere în stat comite „ori un act de trădare națională, ori un act care vădește o profundă prostie“. Dacă trădarea națională depistată precoce de Băsescu s-ar conforma prevederilor Codului Penal, cîteva sute de senatori ar fi repejor încolonați, în ritmic zăngănit de cătușe, pe drumul de costișe ce duce la Jilava. Faptul că Băsescu afirmă despre legiuitor că este „prost“ ține de conduita publică, de vocabularul și de apertura sa culturală ce aruncă în extaz o pătură a intelectualității umaniste. Pentru ca dialogul interinstituțional să se poarte în registrul indus de șeful Statului, s-ar cuveni, probabil, ca din năduful a sute de parlamentari, astfel rușinați, să-și ia zborul către numărul unu în stat sinonime pentru „prost“ precum „dement“, „descreierat“, „nebun“, „bleot“, „tălășman“, „nătăbîz“, „țicnit“, „tălîmb“, „tontolete“, „nătărău“, „cherapleș“ etc. Proaspăta defulare a șefului Statului întărește, în interpretarea mea, ceea ce m-am străduit să argumentez și în alte comentarii: dezîntronizat, la referendum, de votul a nouă români din zece, Băsescu moțăie într-un profan mediocru din care se trezește, de […]
Problematica generaliadei româneşti e stufoasă: corpul generalilor – pădure de mangrove.
Ştim că armata – trupele de uscat, aero şi navale – a fost redusă potrivit cerinţelor NATO. Comparativ cu \”Armata Populară\” (a RSR) cea de azi e cam la o treime din \”efective\”. Dar e profesionistă – toţi militarii sînt angajaţi, nu mai există soldăţimea (\”militari în termen\”) de cînd a fost desfiinţat serviciul militar obligatoriu.
Există o organigramă a armatei, cu structura pe formaţiuni de luptă – de la pluton, la brigadă. Există divizii şi armate – ca structuri, cu state-majore – dar, la pace, acestea sînt doar în plan. Însă funcţiile de comandă pentru eşaloanele \”mari\” există. Corespunzător, gradele de general aferente. Acolo-i \”bazinul\” generalilor cu multe stele.
Comparativ, gradul de mareşal al armatei e prevăzut doar pentru starea de război. E singurul care nu poate fi acordat. Celelalte grade – cu 2-4 stele – se acordă \”cu dispensă\”. E ca un fel de contabilitate dublă: pe de o parte, nevoile reale de comandă, ale unităţilor operative ori de stat-major; pe de alta, nevoile politice de a recompensa soldăţeii de plumb gen Oprea – 4 stele \”de aţă\” (omul are specialitatea Intendenţă – \”Spate\”, cum i se spunea al\’dat\’).
Dincolo – mult dincolo – de nevoile reale ale armatei române, sînt alte izvoare de generali: Academia Militară, SNPA, ale căror cursuri dau brevete de general în alb. După care, după anumite nevoi, brevetele se completează cu nume de generali fără armate.
Pînă aici, doar cheltuială degeaba. Dar ferească Dumnezeu de război, să iasă generalii ăştia \”în alb\” pe front, să comande mari unităţi în luptă!
Sigur, soluţia pare la mintea cocoşului: de cînd sîntem în NATO, armata e angajată în \”teatre de operaţiuni\” pe mai multe fronturi. Normal ar fi ca generalii să provină din comandanţii acelor trupe. Numai că formaţiunea de bază combatantă este batalionul – comandată, de regulă, de un colonel ori un lt.col care, în acest caz, are funcţia de colonel. Fiindcă aici e schepsisul: funcţia bate gradul (de cînd lumea şi Pămîntul). Astfel că un grad inferior poate fi comandantul unuia superior dacă are funcţia mai mare. Statutul Cadrelor Militare are prevederi clare, în acest sens, dar acelea sînt literă moartă.
Alt izvor de generali înstelaţi de tot este posibilitatea avansării în grad a celor în rezervă şi retragere – onorific dar cei în rezervă, se pot reactiva. Există limite de vîrstă-n grad doar pentru activi, rezerviştii pot avansa la nesfîrşit.
Încă un izvor de generali: corespondenţa dintre gradele şi funcţiile militare, între armată şi celelalte instituţii militare – Serviciile, bunăoară (fiindcă Internele s-au demilitarizat, oarecum, acolo generali sînt chestorii).
În Servicii, gradul de general corespunde funcţiei de director (pentru director-adjunct, gradul de general se obţine la trecerea în rezervă, cu îndeplinirea condiţiei vechimii minime în funcţie).
O direcţie generală dintr-un serviciu special e prevăzută cu grad de general de două stele. Atunci, interesul Serviciului este să aibă cît mai multe direcţii şi direcţii generale. Cam aşa se-ntîmplă la fiecare reorganizare (mai des de 4 ani, dacă se schimbă directorul civil – care, de multe ori, se militarizează rapid pentru a fi şi el general, nu doar subalternii săi): numărul direcţiilor creşte ori \”staţionează\”, nu descreşte, fie criza cît de rea.
Nu-i de prisos menţiunea că toţi adjuncţii Directorului Serviciului (oricare) au funcţie de general cu 4 stele (de aceea, Coldea, Predoiu etc).
Aici, e cea mai înverşunată rezistenţă la demilitarizare – cerută de NATO încă de la bun început dar imposibil de realizat fără a produce serioase perturbări în funcţionarea Sistemului.
E vorba de bani: statutul funcţionarului cu regim special n-are şanse a fi aprobat vreodată, iar a lucra în sistem demilitarizat cu salariu de funcţionar public nu-i nici o sfîrîială. Sistemul militar prin asta atrage – sporul de salariu provenit din statutul de cadru militar (îndemnizaţia de grad, de echipament, de hrană, alte facilităţi – \”drepturi\”).
După partea asta tehnică, să adîncim un pic chestiunea.
Puterea comunistă se baza pe forţa armată (de represiune, fie-n interior, fie-n exterior, sub acoperirea Tratatului de la Varşovia). Din acest motiv, ţările comuniste şi-au perpetuat statutul de subdezvoltare, fiindu-le imposibil a instaura o democraţie reală – n-ar fi rezistat fără forţa armată de coerciţie. Nu doar Ceauşescu a scos tancurile pe bulevarde, vedem în toată Lumea a III-a practica asta.
Nici Ilici n-ar fi rezistat la conducere fără a-şi atrage sprijinul Armatei. Nici urmaşul său n-a stat pe gînduri – şi-a asigurat neutralitatea Armatei tot prin stele de general. Băsescu \”a ridicat pe noi culmi\” jocul de-a decorarea – de aici, fluviul de decrete de-nghinărare. Nu c-ar gîndi să scoată armata în stradă, în caz de revoltă generală. E de ajuns ca marii comandanţi militari să-i fie devotaţi pentru înaintare-n grad şi funcţie. E de ajuns pentru a face din CSAT un guvern paralel – ba chiar singurul valid, cum era-n vremea lui Boc.
Această instituţie de forţă imaginată de Ilici e destinată – după cum o arată şi denumirea, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării – comenzii unice operative înc az de război ori de ameninţare cu. Dar funcţionează bine mersi la pace, ba chiar face agenda parlamentului atunci cînd preşedintele are la guvernare culoarea politică preferată. Pînă la urmă, e chestiune de imaginaţie să descoperi interese naţionale de apărare în activitatea economică de fiecare zi – de la infrastructură, la centrale atomice ori lucrări funciare – de ce nu? Totul e ca doctrina de apărare să fie stfel formultă încît orice sector economic să poată intra \”în atenţia\” CSAT, cînd e vorba de o privatizare strategică – bunăoară.
E drept că Adrian Năstase a produs o fisură în sistemul ăsta discreţionar la-ndemîna preşedintelui, după care fisura s-a adîncit, astfel că din CSAT fac parte şi alţi miniştri decît cei \”militari\” – al Economiei, de Finanţe etc. (apropo, funcţia de director de Serviciu Special corespunde rangului de secretar de stat, iar cea de director adjunct al său, celei de subsecretar de stat, aşa că avem inflaţie şi de miniştri, nu doar de generali. La rigoare, Guvernul CSAT poate egala scorul cu cel învestit de parlament, iar membrii comuni sînt – în cel mai bun caz – la paritate cu cei necomuni, direct subordonaţi preşedintelui, \”comandantului suprem\”).
Impresia generală ar putea fi că Băsescu acordă o mare importanţă Armatei, că o onorează cu încrederea sa. De fapt, ar fi chiar invers – \”preşedintele-jucător\” ar putea avea o plăcere anume să comande cît mai mulţi generali, cu cît mai multe stele. Formaţia sa cazonă i-a creat o anumită precepţie asupra sistemului militar/militarizat – şi nu neapărat una onorantă. El ştie ce poate face superiorul ierarhic cu inferiorul în grad/funcţie. E – pentru cei care-au făcut armata în termen – sindromul caporalului, care-a-nghiţit toate \”privaţiunile serviciului militar\” pînă a ajuns şi el să comande o grupă şi să-şi ia revanşa – \”să şteargă pe jos\” cu subordonaţii săi.
Nu-i sindrom de neglijat – un caporal celebru a ajuns Reichfurher, comanda feldmareşali de le mergeau fulgii. La sfîrşit, îi cam împuşca pentru înaltă trădare – pierdeau războiul pe care-l condusese el, genial. Asta-i soarta generalului făcut de caporal/căpitan: eu te-am făcut, eu te omor!
Acum vedem de ce a fost Napoleon iubit de soldaţii săi – provenea din ofiţerime, nu dintre sergenţi.
De altfel, onoarea militară nu-i accesibilă chiar oricărui absolvent de şcoală militară – fie şi de ofiţeri, fie şi Academia Militară. Ca-n orice activitate umană, demnitatea personală dă măsura înţelegerii şi respectării onoarei militare. Prin simplul fapt al inflaţiei de stele aurite şi lampasuri pentru albume de familie, \”comandantul suprem\” nu onorează casta militară ci, mai curînd, dimportivă. De aceea şi ajung la 4 stele fripturişti, mai întîi – unii valsînd şi-n politică. Idealul lor e să să fie generali parlamentari – şi e posibil, măcar pentru acelaşi Oprea, care fu şi ministru al Apărării, într-o conducere de altminteri civilă a Armatei.
Dar să nu-l blamăm ci să-l observăm: nu e un caz excepţional, este exemplar pentru generalul român postrevoluţionar.
PS: Nu i-am mai pomenit pe \”generalii sportului\” – fotbalişti, canotori, tenismani. Dar, cinstit vorbind, dacă-i Oprea general de ce n-ar fi şi Ilie Năstase, care măcar a dus nişte bătălii la viaţa lui, în numele României?
De acord cu interpretarea dvs., desi vad ca discutia se abate mult de la tema comentariului meu. Da, Ponta joaca o carte riscanta. USL e deja in mare trepidatie. M-as fi asteptat ca alianta sa treaca mai usor peste aceasta tema, dupa lungile si durele negocieri pentru locale si parlamentare. Tocmai am scris despre ultimele doua redute ale lui Basescu – justitia si serviciile secrete. De aici inca isi mai trage putere. O reusita cu Kovesi ar fi o extraordinara lovitura de imagine pentru Basescu. Balanta e insa la cei doi lideri ai USL. Pozitia lui Antonescu este radical impotriva. Inclin sa cred ca Ponta va tine seama de asta, dar, repet, nu am toate datele acestei mutari pe care, daca o face, nici Ponta nu va fi extrem de fericit.
USL uita ca strada a spart domnia lui Boc si ca 7,4 milioane au votat pentru demiterea lui Basescu. Daca Ponta face pasul cu Kovesi USL isi risca imaginea pe termen lung.
Ca jurnalist cu destula experienta va indemn sa nu va pripiti cu scenariile. Deocamdata – premierul a spus ca doar varianta cu Morar e exclusa. Daca iese din carti Kovesi, nu ne irosim energii pariind pe o mutare ce nu va mai avea loc? Exista o ostilitate impotriva dnei Kovesi, care se abate asupra USL, a lui Victor Ponta in primul rind, pe mai multe canale. Asa cum afirmam intr-un raspuns precedent s-ar parea ca avem de a face cu un joc mai complicat in care doar mutarea cea mai antipatica – cu Kovesi – e contestata. Este clar ca se duce o batalie pentru justitie si ar fi execelent ca judecatorii si procurorii care au judecat in cheie politica sa nu mai repete aservirile din ultimii ani. In textele mai vechi, cronicarii scriau ca talpa tarii le cerea celor care domneau „tihna” guvernarii. Sa nici nu se stie ca tara avea o guvernare. Acesta ar fi idealul macar in justitie. Oamenii legii sa-si faca datoria si sa nu apara motive ca hotaririle lor au fost, din diverse cauze, subiective. Recunosc ca e multa utopie in ce scriu, dar daca nu ne-am lupta pentru indreptarea raului ar insemna ca ne-am pierdut orice speranta si atunci unde am ajunge?
Si daca nu-i asa? Ce ne facem, fetelor? Pentru ce am votat si ce am primit? Ponta s-a speriat de moarte dupa ce reactie occidentala a avut dupa toate zdruncinaturile din vara trecuta. Inca nu i-a trecut frica si merge la Bruxelles in genunchi ca sa mai primeasca niste ordine. Iti inseli alegatorii daca transformi coabitarea cu Basescu intr-un scop in viata. Ponta a si zis ca se asteapta ca unele decizii ale sale sa-l faca sa scada in sondaje. Pai, nu este acelasi lucru. Daca scade Ponta trage dupa el si USL-ul. El, ca interimar la justitie, ar fi trebuit sa organizeze o selectie. Votul CSM-ului este consultativ. CSM-ul nu mai musca atit de urit. Eu nu cred ca Basescu s-ar face chiar de ris respingind tot ce i s-ar propune la Parchet si DNA. Sau ne imaginam ca imediat dupa instalarea ca sefa a DNA Kovesi va cere redeschiderea dosarului Flota? Eu zic ca Basescu isi securizeaza perioada de dupa ce nu va mai fi la Cotroceni. Asta-i miza jocului de acum.
Kovesi la DNA – da, e o nuca tare si poate unul din cele mai grele pariuri din USL. In analiza mea, Basescu isi va duce la capat mandatul, or e greu sa guvernezi constant in antinomie cu un om politic atit de versat ca Basescu, cu oarecare trecere prin diverse cancelarii si in conditiile in care comunicarea externa ramine o problema foarte vulnerabila pentru USL. Kovesi la DNA? E posibil sa fie doar o mutare intr-un ansamblu negociat de mai multe mutari pe justitie. Repet, daca se va ceda DNA in favoarea lui Kovesi, probabil ca USL va dobindi alte redute incepind cu Parchetul General. Daca intr-adevar e vorba de o serie de mutari convenite in cadrul coabitarii, atunci, dincolo de cutremurul violent provocat de acceptul dat pentru Kovesi, s-ar putea sa descoperim ca sahul e un joc complex si, de multe ori, se da mat prin cedarea, aparent inexplicabila, a unei piese de valoare.
Basescu stie sa se bata pentru oamenii lui ca doar cu ei si-a intarit puterea. Ma ia cu fiori coabitarea lui Ponta cu Basescu pentru ca ea se duce sigur si in zone nevazute cum ar fi serviciile. Pleaca Predoiu, dar daca vine o Kovesi cu epoleti la SIE? Am votat cu toate miinile USL anul trecut. Am inceput sa am indoieli. Ma blochez acolo unde suspectez ca pentru Ponta coabitarea nu-i un chin, ci o placere. Ceea ce ar fi urit de tot pentru ca mie si celor care am votat USL nu ni s-a spus despre asa ceva inainte de vot. Sigur n-as fi votat pentru USL. Nici n-as fi mers la vot.
Fac cu mare placere rectificarea de rigoare. Asa sa fie. Se vede ca sursele mele au fost mai limitate decit ale dvs.
De acord cu ce aţi scris! Am o singură observaţie, legată de bătăliile navale. În Războiul Antisovietc, submarinul Delfinul a scufundat multe nave bolşevice şi după 44 l-au confiscat şi distrus. Era construit în Italia. Iar retragerea pe calea mării a trupelor române din Crimeea a fost opera contraamiralului Horia Măcellariu, puşcărizat de ai noştri!
Basescu nu mai are potential de a coagula ceva puternic in jurul lui. Ceea ce va fi legat de acest tovaras sinistru al democratiei postdecembriste va muri inainte de a se naste. Pe MRU l-a bagat in mormint. Cu cine defileaza? Cu Lazaroiu, Albul ca Zapadul? Cu Cristi Diaconescu, sa traiti, ordonati? Cu fiica-sa mare? Cu Eba? Ah, da, era sa uit, cu reformistii, unul si unul baietii, in frunte cu gogoneaua murata Monica Macovei de fuge electoratul de ea ca de dracu? Basescu se duce, iar daca Ponta nu face vreo timpenie la DNA Rahova scrie pe Base. Acolo poate sa faca miscari populare cit vrea muschii lui de marinel de uscat.
Basescu e un mascul alfa care, daca vede ca-si pierde teritoriul, cauta altul. Spatiul de manevra va fi Miscarea Populara unde el va fi un fel de Iliescu. Boci va gasi destui. Asa ca sa nu-i cintam prohodul, se scapa greu de politicieni din rasa lui.