115 de pe Calea Victoriei
- 12-04-2013
- Nr. 669
-
UN Cristian
- Actualitate
- 8 Comentarii
Vineri, 29 martie 2013, va rămîne în memoria istoricilor literari (din ce în ce mai puțini) drept ultima întîlnire oficială din Sala Oglinzilor. După un proces lung, cu multe necunoscute, care se vor afla peste cine știe cîți ani, Uniunea Scriitorilor din România și-a mutat definitiv sediul din Casa Monteoru, Calea Victoriei nr. 115 devenind o amintire. Pentru că, așa cum Nicolae Manolescu, amfitrionul evenimentului și președintele USR, spunea în deschidere: „Am avut multe întîlniri în această sală și aceasta e cea mai sentimentală dintre toate“. Poate doar cărțile de memorii și documentarul Sala Oglinzilor (regia Marian Baciu) să mai readucă în atenție povestea de peste 50 de ani a relației literaturii române cu această clădire. Ultima întîlnire n-a fost, din fericire, un moment de jelanie, ci unul de împrospătare a memoriei. Pentru cei care au avut curiozitatea să citească comunicatele date în ultimii ani de USR, nu mai era deloc o noutate faptul că nu se puteau face reparații și totul risca să se transforme iremediabil în ruine. Pentru cei care se învredniceau să intre în birourile clădirii, apa șiroind pe pereți la prima ploaie devenise o obișnuință. Dacă adăugăm la aceasta costurile uriașe de întreținere și […]
Poate ca, n-am treaba cu „DIZIDENTII’ AUTENTICI” din Romania dar, nici Gheorghita nu si-a condus TATAL, la varsta de 19 ani la Militia din Nicolae Iorga, despartindu-se de el, pentru patru ani, ani in care nu stia daca traieste sau nu. Condamnare; 16 ani munca silnica pentru CRIMA DE UNELTIRE IMPOTRIVA REGIMULUI COMUNIST.
Am scris ca nu vreau sa intru in discutii in contradictoriu care nu mai au sfarsit. „Dupa razboi multi EROI se arata”. Multi „DIZIDENTI” am cunoscut care au dus-o foarte rau in CARTIERUL PRIMAVERII sau pe alte strazi unde locuia nomenclatura comunista.
Stimata doamna,
Inteleg ca dvs. n-aveti treaba cu disidentii autentici ai Romaniei (Doina Cornea, Dorin Tudoran), ci cu „turnatorii” autentici.
Sa nu stiti cine este Doina Cornea?
O simpla cautare pe Internet v-ar fi aratat cine este Doina Cornea.
Doina Cornea (http://ro.wikipedia.org/wiki/Doina_Cornea)
Doina Cornea (n. 30 mai 1929, Brașov) este o publicistă și disidentă anticomunistă din România.
Biografie
A fost asistentă universitară la catedra de limba franceză din cadrul Facultății de Filologie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj.
În 1980 a realizat primul „samizdat” (volum fabricat manual, distribuit prin rețele de prieteni), Încercarea labirintului, urmat de alte patru traduceri-samizdat (din limba franceză), cărora le-a scris note și prefețe: Pr. Petru Gherman, Ieremia Valahul, Lao-tse, Tao te king, Gabriel Marcel, Dreptate și Adevăr, Ștefan Lupașcu, – partea de Trialog din Omul și cele trei etici ale sale.
Între 1982 și 1989 a difuzat 31 de texte și proteste prin radio „Europa Liberă”. În 1983 a fost destituită de la universitate și supusă unor anchete, interogatorii, bătăi, amenințări. Urmărirea ei politică a fost coordonată de colonelul de Securitate Alexandru Pereș, tatăl senatorului Alexandru Pereș (PDL).
Împreună cu fiul ei, Leontin Iuhas, a răspândit 160 de manifeste de solidaritate cu muncitorii din Brașov răsculați la 15 noiembrie 1987, ambii fiind arestați pentru 5 săptămâni (noiembrie-decembrie 1987).
În septembrie 1988, printr-o scrisoare deschisă adresată papei Ioan Paul al II-lea, scrisoare difuzată de Radio Europa Liberă, a solicitat împreună cu alți cinci intelectuali clujeni scoaterea Bisericii Române Unite cu Roma din ilegalitate.
Practic, apoi a fost urmărită permanent până la 21 decembrie 1989. A participat la manifestația stradală de la Cluj din 21 decembrie 1989, sub gloanțe.
Activitatea politică după 1989
După 22 decembrie 1989, a fost cooptată în Consiliul Frontului Salvării Naționale, organism din care și-a dat demisia la 23 ianuarie 1990, din cauza transformării FSN în partid politic și a reminiscențelor comuniste ale acestuia. A fondat (împreună cu alții, devenind apoi președintă) Forumul Democrat Antitotalitar din România (6 august 1990, la Cluj), ca o primă mișcare de unificare a opoziției democrate, din care s-a format mai târziu Convenția Democrată din România (CDR). Membră fondatoare a Grupului pentru Dialog Social, a Alianței Civice și a Fundației Culturale Memoria. A publicat peste 100 de articole în ziare și reviste (22, România liberă, Vatra, Memoria etc.). A ținut conferințe în țară și străinătate, multe dintre ele publicate în volume colective (Une culture pour l’Europe de demain, Il nuovo Areopago, Mission, Quelle sécurité en Europe a l’aube du XXIeme siècle?, Europe: les chemins de la démocratie, Politique Internationale, Amicizia fra i popoli).
Volume publicate
Publicistică
• Liberté? Entretiens avec Michel Combes (Ed. Criterion, Paris, 1990); Libertate? (Ed. Humanitas, București, 1992)
• Scrisori deschise și alte texte (Ed. Humanitas, București, 1991)
• Fața nevăzută a lucrurilor (1990-1999). Dialoduri cu Rodica Palade (Ed. Dacia, Cluj, 1999); La face cachee des choses (Ed. Du Felin, Paris, 2000)
• Puterea fragilității (Ed. Humanitas, București, 2006)
Traduceri
• Mircea Eliade, Încercarea labirintului. Convorbiri cu Claude-Henri Rocquet (Ed. Dacia, Cluj, 1990; reeditare, Ed. Humanitas, București, 2007)
• Gânduri pentru zilele ce vin, în colaborare cu Viorica Lascu (Ed. Dacia, Cluj, 1995)
• Vladimir Ghika, Ultimele mărturii (Ed. Dacia, Cluj, 1997, reeditare, 2006)
• Vladimir Ghika, Fragmente postume (Ed. Dacia, Cluj, 2003)
Premii și distincții
• A primit un mare număr de distincții, titluri și premii, dintre care cele mai importante sunt: Premiul „Thorolf Rafto” (Norvegia, 1989); Doctor Honoris Causa al Universității Libere din Bruxelles (1989); Legiunea de Onoare în grad de Ofițer (Franța, 2000); Ordinul „Steaua României” în grad de Mare Cruce (2000).
• Legiunea de Onoare în grad de Comandor (Franța, 2009) Din partea Regelui Mihai a primit Crucea Casei Regale a Romaniei in Octombrie 2009.
Doina Cornea (http://en.wikipedia.org/wiki/Doina_Cornea)
Doina Cornea (born 30 May 1929) is a Romanian human rights activist and French language professor. She was notable as a dissident during the communist regime of Nicolae Ceauşescu.
Early life
Born in Braşov, Romania, Cornea began studying French and Italian at Cluj University in 1948. After graduation, she taught French at a secondary school in Zalău, where she married a local lawyer. She returned to Cluj in 1958 where she worked as a teaching assistant at the Babeş-Bolyai University.
Dissidence under communism
In 1980 she published her first samizdat book, Încercarea Labirintului („The Test of the Labyrinth”) by Mircea Eliade translated by her from French; then four other samizdat translations followed.
Protest letters
She illegally sent the first letter to Radio Free Europe in 1982, the first in a series of texts and protests against the Ceaușescu regime.[2] She saw the crisis not just a material/economic one, but also a spiritual crisis, the Romanian people „a people fed solely on slogans”, who value more material values rather than spiritual values, which she defined as the ones which „generated intelligence, ethics, culture, liberty and responsibility”.At the end of her letter, she appologized for not revealing her name, but nevertheless she signed the letter to show that it was authentic. Due to a misunderstanding, Radio Free Europe read the letter in full, including the name. On September 15, 1983, she was fired from the university because of her political activity, the official reason being that she gave her students to read the diary of Mircea Eliade.
In the second letter which was published by BBC and Radio Free Europe, she protested against the restrictions that were put forward to the academia and the fact that the university leadership didn’t defend her and they even try to find what ideals she was supporting. She continued to send a constant stream of texts and protests to Radio Free Europe. Her message was then repeated in the articles she wrote after the 1989 Revolution: even if the political and economic situation would change, this would not change the perversity of the morals of the individuals. In August 1987, she addressed an open letter to Nicolae Ceaușescu, in which she advocated reform in the higher education: greater academic freedom and university autonomy (to prevent them from being subservient to the interests of the Party), more exchanges with foreign universities, extemption from the mandatory participation in harvesting and teaching students how to think instead of just facts. During the Braşov 1987 uprising, on 18 November 1987, together with her son, Leontin Iuhaş, she spread in Cluj-Napoca 160 manifestos of solidarity with the workers who rebelled against the Ceauşescu regime. The following day, they were arrested by the Securitate, which held them until December 1987, when they were released following an international outcry and a documentary about Romania under Ceaușescu broadcasted on French television, which included an older interview with Cornea. In the Summer of 1988, she heard on Radio Free Europe that she had been invited at a human rights conference in Kraków; she didn’t receive the invitation. She requested a passport only to be refused, responding with a letter in which she argued that a successful totalitarian society can only be created by robbing people of intellectual fulfilment.
House arrest
She wrote a further letter, which was smuggled outside the country by Josy Dubié, broadcasted by RFE on August 23, 1988 (Romania’s national day). She found Ceaușescu personally responsible for the spiritual and economic disaster in Romania. She gave him two choices: he either gives up (together with the nomenklatura) running the country, or he introduces reforms to allow pluralism and separate the administration and judiciary from the Party. She argued for freedom of expression, freedom of the press, freedom of assembly and freedom of travel; on the economic side, her letter (which may have been drafted by other collaborators) argued for closing down loss-making factories, re-tooling factories for being able to compete with foreign companies, hiring foreign managers and recreation of private land ownership, as well as the stopping of the Systematization programme. Subsequently, she was put on house arrest by the Securitate. Following a documentary shown on Belgian television, an international campaign for her release began. Resolutions arguing for her release were passed by the European Parliament and the International Confederation of Free Trade Unions. Personal interventions by foreign politicians were made to the Romanian government, including the ones by Laurent Fabius, President of the French National Assembly, Valéry Giscard d’Estaing, former President of France, and Leo Tindemans, the Belgian Foreign Minister. Nevertheless, she was able to send two more letters, including one in which she discussed the arbitrariness of the measures taken against her, which had no basis in Romanian law, noting the disregard of the rule of law and an arbitrary use of power.
In 1989, Cornea received an invitation from Danielle Mitterrand (wife of French President François Mitterrand) to come at the bicentennial celebration of the French Revolution, but again, she was denied exit visa.[11] Another invitation to the Council of Europe failed to reach her as it was handed to the Romanian ambassador in Paris.
She was released 21 December 1989 (during the Romanian Revolution, on the day before the Ceauşescu regime fell); immediately after her release, she began taking part in the street demonstrations in Cluj-Napoca.
Activity after December 1989
After 22 December 1989 Cornea was asked to become a member of the first post-communist government organization, the National Council of the National Salvation Front. She quit this body on 23 January 1990 after it decided to run as a party in the 1990 elections.[12] She considered it to be dependent upon Soviet leader Mikhail Gorbachev and still dominated by people with communist pasts.
Together with intellectuals like Ana Blandiana, Mihai Şora and Mircea Dinescu, Cornea continued her outspokenness against the new regime of Ion Iliescu, president of Romania until his defeat by Emil Constantinescu in the 1996 election. She was co-founder of the Democratic Anti-totalitarian Forum of Romania (Forumul Democrat Antitotalitar din România), as the first attempt to unify the democratic opposition to the post-communist government. This organization later transformed into the Romanian Democratic Convention (Convenţia Democrată Română, CDR), which brought Emil Constantinescu to power.
Cornea was co-founder of The Group for Social Dialogue (Grupul pentru Dialog Social) in Romania, of the Civic Alliance Foundation and of the Cultural Memory Foundation (Fundaţia Culturală Memoria).
Awards
She has received a great number of distinctions and prizes, the most important being:
• Professor Thorolf Rafto Memorial Prize (Norway, 1989)
• Doctor Honoris Causa of Free University of Brussels (Belgium, 1989)
• Commander of the Legion of Honor (France, 2000)
• Grand Cross of the Order of the Star of Romania (2000)
• Cross of the Romanian Royal House (Crucea Casei Regale a României), 2009
VASILE cred ca-i un pseudonim. Eu ma prezint si-mi asum intotdeauna opiniile.
Un text lung, interminabil, plin de INEXACTITATI (datele si manifestarile culturale din Israel . Probabil ca dl. Vasile locuieste aici de le prezinta cu atata siguranta) si mai ales de URA ! Este atat de TRIST sa constati cum URA capata niste proportii care otraveste sufletul si infesteaza atmosfera.
Doina Cornea nu stiu exact cine este dar despre Dorin Tudoran nu am o parere din cele mai bune.
Romania si astazi este plina de oameni TALENTATI dar impartiti in grupuri si grupulete , indoctrinati de ura, in loc sa se rezume numai la CULTURA. CULTURA UNESTE-POLITICA DEZBINA !
Daca-mi exprim o parere in COMENTARII, si stiu bine pe ce ma bazez, nu-mi place sa intru in CONFLICT cu nimeni pentru ca ar insemna sa nu mai terminam niciodata. DIALOGUL este solutia dar nu folosit in Comentarii
un om de mare anvergura, acest Uricaru! cat „bine” a facut scriitorilor romani, poate ca ei, acesti scriitori, sunt indreptati sa marturiseasca.
despre „turnatorul” Uricaru au scris doua surse de incredere: Doina Cornea si Dorin Tudoran. Sursa „Udrea”, alias Eugen Uricaru, era folosita de Securitatea din Cluj in anii ’80 pentru controlul revistelor de cultura clujene („Echinox”, „Steaua”, „Tribuna”). „Clujul nu putea sa-l mai incapa”. Drumurile spre Bucuresti ale lui Uricaru erau dese si cu tinte precise. Dorin Tudoran l-a gasit in dosare. Uricaru cauta prilejuri sa minimalizeze/ zadarniceasca disidenta lui Tudoran, venea la Bucuresti si-l cauta, apoi, pac!, cu raportul intalnirilor la ofiteri de Securitate. In volumul de documente – „Eu, fiul lor” – Dorin Tudoran publica documente despre „binele” pe care i l-a facut Eugen Uricaru.
Dar, sa zicem, ca Uricaru a pacatuit in tinerete. nu mai este un secret pentru nimeni modul in care Eugen Uricaru a condus Copyro, in vremurile noastre de tranzitie! La Copyro, „blandul” Eugen Uricaru si directorarea Nicoleta Cofcinski se lafaiau in bani, Peste 60% din sumele colectate ramaneau la Copyro, deşi legea stabilise un barem de maximum 15% din venituri. Asta înseamnă că titularii (autorii) nu primeau sume importante, ce li s-ar fi cuvenit. La Copyro a fost nevoie de interventia Oficiului roman pentru drepturi de Autor, ca sa se aduca lucrurile in legalitate.
Dar, nu-i asa?, Eugen Uricaru merita apreciat….! Oare ce ce? Pentru turnatorii din tinerete? Pentru modul in care a lucrat la Copyro, adunand bani si folosindu-i nelegal? Cititi rapoartele ORDA, veti fi ingroziti cum se facea repartizarea fondurilor la Copyro!
de ce sa fie invitat Eugen Uricaru la Sala Oglinzilor? nici macar pensiile scriitorilor n-au fost o initiativa a lui Uricaru. Pensiile pentru scriitori s-au acordat la propunerea lui Adrian Paunescu (in 2002, influent senator PSD). Asa ca, mai usor cu „meritele” lui Eugen Uricaru.
Despre „puntea culturala” Romania-Israel, aceasta s-a facut de cand exista ICR Tel Aviv, la care Eugen Uricaru n-are nici un merit. doamna Gina Pana, Directoare la ICR Tel Aviv, sustinuta de Horia Patapievici, a construit aceasta „punte culturala”, l-a invitat pe Norman Manea sa conferentieze – decembrie 2009:”A fi scriitor (scriitor evreu. scriitor român. scriitor pur şi simplu)” – pe marginea cartilor traduse in Israel, l-a invitat pe Varujan Vosganian, in 2012, tradus cu „Cartea soaptelor”,
Doamna Gina Pana a prezentat-o in Israel pe Ana Blandiana, a facut dezbateri cu regretatul Leon Volovici, cu Moshe Idel, cu Carol Iancu, cu Radu Ioanid, cu Liviu Rotman, a adus filme si regizori romani – Radu Gabrea, Porumboiu, Tudor Giurgiu, , spectacole ale teatrelor din Bucuresti si ale Teatrului „Radu Stanca” din Sibiu,, a invitat scriitori, Matei Visniec, Denisa Comanescu, Ileana Malancioiu, Ioana Ieronim, Florin Iaru, Traian T. Coşovei, Grete Tartler, Petru Cimpoesu, Radu Aldulescu etc. a sustinut prezenta romaneasca la Tirgul de Carte de la Ierusalim, a initiat dezbateri despre avangarda.
Ce a facut Eugen Uricaru din toate aceastea? Ce „punte culturala”?
http://www.revista22.ro/articol.php?id=1725
http://www.cnsas.ro/documente/monitoare/2006/Uricaru%20Eugen.pdf
Sigur ca de asemenea „ingineri constructori” am avut si avem mare nevoie…
Stiti cumva si de ce a demisionat de la presedintia US?
Am citit cu multa atentie articolul de mai sus ai, am fost surprinsa sa nu gasesc pomenit un nume, legat ani de zile de aceasta cladire impunatoare dar, lasata in paragina; numele cunoscutului romancier EUGEN URICARU. Mie-mi place ADEVARUL si, nimeni nu poate face abstractie de acest nume. Stiu ca \”adrenalina lucreaza din plin \” cu PRO si CONTRA dar, ADEVARUL ramane ADEVAR si este de necontestat.
Nu stiu si nici nu caut cine a fost interesat sa-l omita dar, eu personal pot spune sus si tare ca, in ceea ce priveste CONSTRUIREA UNUI POD LITERAR intre Romania si Israel, Eugen Uricaru a fost si arhitectul si inginerul constructor. Nu am mai constatat si urmaresc cu atentie, ca cineva a mai continuat o multime de activitati pe care el le-a facut ca presedinte al Uniunii Scriitorilor din Romania.
Pierderea acestui sediu al Uniunii Scriitorilor e o rusine si pentru clasa politica (emanatie a cleptoxenocratiei imbuibate), si pentru clasa intelectuala. Echivaleaza cu privatizarea Ateneului si transformarea lui in Cazino.