O întrebare

  • Recomandă articolul
În 1954, Egiptul condus de Nasser a decis o vastă operație de îndiguire a Nilului. Proiectul era cu totul nepăsător față de perspectiva dispariției unor monumente istorice fără egal, vestigii ale arhitecturii sacre egiptene și greco-romane. Un val general de emoție în întreaga lume civilizată a evidențiat atunci caracterul universal al bunurilor culturale amenințate. Așa s-a ajuns la prima mare inițiativă a UNESCO de apărare a patrimoniului cultural al umanității: „Națiunile Unite pentru Educație, Știință și Cultură“ au investit 80 de milioane de dolari în transferarea templelor de la Abu Simbel și Philai, reclădite în zone înal­te de pe valea Nilului. Considerată un enorm succes, acțiunea din Egipt a fost urmată de protejarea monumentelor  și a lagunei Veneției, apoi a vestigiilor celei mai vechi civilizații din subcontinentul indian de la Mohenjo-daro și a complexului sacru de la Borobodur. Aceste inițiative au fost sistematizate odată cu Conferința generală UNESCO din 1972, care a decis constituirea ICOMOS – Consiliului Internațional al Monumenelor și Siturilor – și a elaborat Convenția menită să protejeze proprietatea comună unică și de neînlocuit – patrimoniul comun al omenirii. De atunci și pînă în prezent, 962 de monumente naturale și culturale au intrat în patrimoniul pe care UNESCO […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

object(WP_Term)#12882 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }