Cui i-e frică de Paul Goma?
- 08-05-2013
- Nr. 672
-
Bedros HORASANGIAN
- Editorial
- 17 Comentarii
O depeşă Mediafax din 27 aprilie 2013 anunţa, într-o perioadă extrem de agitată pentru poporul român, în aşteptarea zilelor libere de 1 Mai muncitoresc şi a cele dedicate Învierii, că scriitorul Paul Goma a (re)primit cetăţenia moldovenească. Potrivit aceleiaşi informaţii, scriitorul Paul Goma se va stabili din această vară la Chişinău, în Republica Moldova (cum ar veni, „Basarabia, Pămînt românesc!“, cum este scris în tot Bucureştiul pe mici afişe sau pictat mare cu fel de fel de vopseluri, pe garduri, pe ziduri şi pe te miri unde), unde va conduce un institut pentru studierea crimelor comunismului. Mediafax mai anunţa că lui Paul Goma i se va acorda şi o locuinţă, pentru el şi familia sa. Ar fi o întoarcere acasă, dupa 36 de ani de refugiu politic în Franţa, ţara în care s-a stabilit după ce regimul Ceauşescu l-a considerat un pericol public. Istoria lui Paul Goma conţine multe decenii de luptă la baionetă cu regimul comunist din România şi de hărţuieli permanente cu intelighenţia de aceeaşi origine etnică. Acum, la 77 de ani, Paul Goma are şansa să nu mai rămînă un apatrid. Dincolo de limba română în care Paul Goma a locuit tot timpul. Are şansa să aibă […]
Că adevărul umblă cu capul spart e o evidenţă,nu mai surprinde pe nimeni.Ar putea chiar să şi moară,nu-i deloc exclus.
E strigător la cer cum ştim noi muritorii din orice gaşcă să evităm a pune degetul pe rană când se iveşte o problemă gravă,de importanţă vitală.Avem un talent teribil de a ne învârti după deget,a căuta chichiţe avocăţeşti,a ne pierde deliberat în tot felul de amănunte,numai şi numai să nu-i acordăm dreptul în Cetate Adevărului.
Aşa se întâmplă şi cu Paul Goma.El a ajuns un proscris apatrid,în timp ce detractorii lui,gen „Adio,domnule Goma !,se bucură de cele mai înalte onoruri academice şi diplomatice.Eroii şi martirii neamului îngraşă pământul sau mor în mizerie,abandonaţi şi uitaţi,cei descurcăreţi cântă şi dansează pe toate palierele sistemului.
Aştia suntem noi,muritorii de cacao, şi nimeni de pe lumea asta nu ne poate schimba.
E ruşinos,degradant şi cum nu se poate mai trist !
il *avem*, dreptul! Ca, acuma cine ni-l poate ”lua”, daca *nu* propria-ne ”autocenzura” ? (scuze pantru pleonasm).
Eu unu’ am impresia ca ”presa” proasta de care se bucura Goma pe la noi se datoreaza :
a) faptului ca sta mai prost cu ”smerenia”
b) faptului ca *muuultora* le e chiar *rushine* de-a se uita-n oglinda. Goma le e *chiar oglinda aia*, pusa pan’ fatza, care le-arata cat au fost de lashi pa la mijloc da ani ’70, pe cand se-ntamplau treburile. Shi, pe *asta* nu I-o pot ei, ierta, lui Goma….
Desigur, e doar parerea mea, cele bune tuturor,
Nea Marin
avem dreptul sa vorbim despre Goma – scriitorul? avem dreptul sa vorbim despre Goma – cel care s-a opus lui Ceausescu si regimului comunist, fiind arestat si umilit, ca a fost un fruntea unei miscari de protest fara precedent in Romania? avem dreptul sa vorbim despre Goma – cel care se refera la consecintele tragice ale ultimatumului sovietic din 1940, fapte pentru care unii dintre evrei, aflati in Basarabia, au fost parte? avem dreptul sa reamintim ca statul roman, sub Ion Antonescu, a ucis evrei, ceea ce, istoria desemneaza ca Holocaust? avem dreptul sa punem in discutie comportamentul intelectualilor dupa 1990 (sau dupa 2005)? avem dreptul sa refuzam inregimentarile, sa fim reticenti fata de „omul in uniforma”? – pe care Sebastian il discuta in „Cum am devenit huligan”. o cultura matura discuta toate aceste probleme.
o cultura fara constiinta istoriei si a faptelor reprobabile va decupa doar ce-i convine, va discuta ba despre comunism, ba despre legionarism si legile antirasiale si antisemite din perioada 1938-1944. Romania a cunoscut atentatul, uciderea semenului si barbaria impotriva minoritarului de alta religie, in interbelic si in al II-lea razboi mondial. a cunoscut crima impotriva taranimii, distrugerea elitelor, arestarea, bestilitatea, suspiciunea si frica, securitatea – ca institutie de intimidare si control – si partidul – ca masa inerta de produs laude pentru Ceausescu. a cunoscut intimitatea – sufocata de securisti si de microfoane, de vecini binevoitori si sefi retrograzi.
pe Paul Goma trebuie sa-l citim si sa-l discutam. articolul dlui. Bedros Horasangian ne indeamna sa privim in istoria noastra, de la legionari si pana la modul in care l-am tratat – cu o blandete suspecta – pe presedintele Basescu.
sa privim toata istoria, toate cedarile, toate compromiterile:
Nae Ionescu a fost, mai ales din 1933, doctrinarul legionarilor, Eliade a facut campanie pentru legionari, Noica a scris in „Porunca vremii” si „Buna Vestire”, Cioran compara, in 1940, moartea lui Corneliu Zelea Codreanu cu sacrificiul lui Iisus, Sadoveanu zicea ca „lumina vine de la Rasarit”, istoria lui Gheorghiu-Dej este istoria unui stalinism feroce (desi Stalin murise din 1953), toata „rezistenta prin cultura” a fost, cum scrie dl. Bedros Horasangian, „o forma de a ne minti pe noi însine”.
Postul de Radio Europa Libera, si marii sai redactori, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Neculai Constantin Munteanu, Noel Bernard, Vlad Georgescu, Mircea Carp era ca apa: beai din el, iti trecea setea si oftica, si o luai de capat, supus, fara impulsul de a protesta politic impotriva regimului comunist. Conformism, frica si resemnare, paralizie si „soparle” – iata cum am fost in comunism. astazi, aplaudam coabitarea. . n-a fost toata istoria noastra o coabitare cu extremismul, lasitatea si complacerea in „merge si asa”…?
Niciodata dar nicodata nu o sa avem nimic. pentru ca nu vrem sa avem ceva Nu stim decit sa distrugem, ne batem joc de tot Nu am avut diaspora, nu avem virfuri ne urim si ne urim la maxim Singurul popor care se hraneste cu ura Importamt la noi nu e constructia ci sa moara capra vecinului!!
Si iata cum povestea Disidentei si Disidentului, PAUL GOMA, hulit de atit amar de vreme si mai ciudat de 23 de ani de marea majoritatea a intelectualilor si scriitorilor romani, si tinut Subtil in EXIL din 1977 pina azi, departe de Romania, se transforma Subtil intr-o vesnica pomenire si re-re povestire a Holocaustului Evreiesc….In loc sa se vorbeasca despre PAUL GOMA, Acum si Aici, despre curajul, sacrificiile sale, lupta sa impotriva Comunismului si lipsa programata a Procesului Ideologiei Criminale Comuniste, apar ca de obicei „voci” care relatind „adevaruri” ale istoriei, produc DIVERSIUNILE bine cunoscute de 70 de ani pentru Eludarea Permanenta a Problemei Crimei contra Umanitatii a Ideologiei Comuniste si cea a Comunismului Romanesc in particular…..CUI NU-I CONVINE Acest PROCES al Comunismului ?… Raspunzind veti gasi raspuns si la intrebarea din titlu. LUI PAUL GOMA NU-I E FRICA DE NIMENI !
Paul Goma trebuie respectat pentru extraordinarul sau curaj din timpul comunismului, cand s-a opus sistemului comunist, suportand batai, inchisoare si – ceea ce este cel mai trist – desolidarizari si jigniri din partea breslei scriitoricesti. Goma a fost sprijinit, in 1977, de muncitori (Vasile Paraschiv l-a sustinut cu mari riscuri), de minerii din Valea Jiului – declansand o greva in august 1977 si luand exemplul de curaj al lui Paul Goma, dar intelectualii – NU!
Goma – basarabeanul – a fost si este preocupat de soarta populatiei din Basarabia si Bucovina, de aici, probabil, dorinta de a se stabili la Chisinau si nu la Bucuresti.
– *despre Basarabia dupa ultimatumul sovietic (28 iunie 1940)
Goma spune ca dupa ultimatumul sovietic, din iunie 1940, cand Armata Rosie a ocupat Basarabia, o parte dintre evrei – cei cu functii – s-au bucurat si au participat la violente impotriva armatei romane, in retragere.
Unii evrei au pactizat cu trupele bolsevice, in timp alti evrei s-au dedat la acte barbare impotriva romanilor, a administratiei romanesti si a armatei romane, obligata sa se retraga dintr-un teritoriu ce apartinuse Romaniei intre 1918-1940.
Ceea ce nu subliniaza indeajuns Goma este faptul ca populatia evreiasca majoritara din Basarabia nu avea sentimente ostile fata de armata si Statul roman. Cativa s-au intrecut in violente, dar nu putem face raspunzatoare o intreaga populatie pentru violentele armatei rosii, bolsevicii ce au ocupat Basarabia au fost la originea violentelor, sprijiniti de cativa evrei. E un fapt istoric: cativa evrei au sprijinit Armata Rosie sa se instaleze in Basarabia, anulandu-se marele Act al Unirii din 1918, dar violentele au inceput prin girul dat de statul sovietic, care intra in Basarabia fara nici o impotrivire, armata romana fiind umilita de armata bolsevica.
Cand armata romana, un an mai tarziu, prin ordinul lui Antonescu, a trecut Prutul pentru eliberarea Basarabiei, impotriva evreilor din Basarabia si Bucovina s-a declansat o prigoana sistematica. Cei mai multi evrei din Basarabia si Bucovina au fost deportati in Transnistria, pester 80% au murit acolo, din cauza bolilor si a foametei, mai bine de 200.000 de evrei si aproape 20.000 de tigani. Cand armata romana a intrat in Basarabia, au fost ucisi mii de evrei, la Noua Sulita, la Sculeni, la Cernauti peste 2.000 de evrei au fost omorati in ziua de 5 iulie 1941, la Chisinau – alti evrei ucisi, in 17 iulie. Sunt executii in masa ale evreilor in vara anului 1941 – ceea ce indica existenta unui Holocaust romanesc.
Sa nu uitam de Pogromul de la Iasi, 28-29 iunie 1941: Antonescu ii scosese, din ianuarie , pe legionari din guvern,, dar actiunile antisemite, – prin izolarea populatiei evreiesti si uciderea evreilor – au continuat si s-au intetit..
Pogromul de la Iasi a fost facut la ordinul lui Antonescu, ca sa fie curatat orasul de evrei.
Din Raportul final privind Holocaustul din Romania:
„La 29 iunie 1941, Mihai Antonescu a ordonat deportarea tuturor evreilor din Iaşi, inclusiv a femeilor şi copiilor. Evreii supravieţuitori au fost duşi spre gară. Pe drum ei au
fost bătuţi, jefuiţi şi umiliţi. Trotuarele din Iaşi erau pline cu cadavre, iar deportaţii au fost nevoiţi să treacă peste ele. La gară şi în piaţa din faţa gării aceştia au fost forţaţi să stea cu faţa la pământ, iar călătorii români călcau pe ei, în timp ce soldaţii români şi germani ţipau că oricine va îndrăzni să ridice capul va fi împuşcat. În final, evreii au fost înghesuiţi în
vagoane de marfă sub o ploaie de lovituri, înţepături de baionetă, lovituri cu bastonul şi insulte. Mulţi muncitori ceferişti s-au alăturat infernului, lovindu-i cu ciocanele.
Intenţia de exterminare era clară chiar de la bun început. După cum s-a stabilit mai târziu în procesele de la Iaşi, vagoanele trenului în care au fost urcaţi cu forţa evreii fuseseră folosite pentru transportul carbidului şi de aceea emanau un miros înăbuşitor. În plus, deşi în nici un vagon nu intrau mai mult de 40 de oameni, între 120-150 de evrei, mulţi dintre ei răniţi de lovituri şi tăieturi de baionetă, au fost îndesaţi cu forţa in interior. După ce uşile au
fost bine închise în urma lor, toate ferestrele şi spărturile au fost bătute cu scânduri. „Din cauza căldurii de vară şi a lipsei de aer, oamenii au înnebunit mai întâi şi apoi au pierit,
povesteşte un supravieţuitor.” Trenul cu deportaţi a mers pe aceeaşi rută de câteva ori.
Al doilea tren care a părăsit Iaşiul către Podul Iloaiei a fost şi mai aglomerat (aproximativ 2.000 de evrei au fost înghesuiţi în 20 de vagoane). Ultimul vagon conţinea
cadavrele a 80 de evrei care fuseseră împuşcaţi, înjunghiaţi sau bătuţi.”
Domnu / tovarashu Peter van Damm, si poati oleaka di lojika … ? Pai, dak matale dzici k toata cartea lui Goma i, cika, anti sh contra sh etc, cum di aduci ca dovada doar un citat cu guilimele dintr.un document oficial ? Citarea de documente e antisemitism, negationism ? Oleaka de obraz se poate, tov Păcalănsohn … ? Nu mult, cit o virgula antisemita …
Chestiune „tehnica” la pierderile armatei in timpul evacuarii Basarabiei: la gradati si soldati marea majoritate o formeaza soldatii mobilizati cu familiile in Basarabia care au decis sa nu si le abandoneze si nu au trecut Prutul in Romania mutilata. Deci orice comparatie cu pierderile din timpul razboiului efectiv e aberanta.
Domnule Eugen Marinescu: io *va rog muuult* d-a fi o0leaca , olecutza, mai *chiar explicit*. Cu chestii din astea, noi *nu ne prea putem chiar juca*…
Nu e , aicea, cazu\’ – ma chiar scuzatz\’ – d-a scrie cu limba pan\’ obraz (cumk zice americanu\’)…
Dvs., va rog muuult sa ne chiar scritzi: in mod \’\’ceteztz\’\’:
ce chiar chiar credetz\’?
No numa\’ fain,
Nea Marin
Paul Goma a deranjat intotdeauna la Bucuresti. In 1956, in 1971, in 1977, in 1993. Si tot asa. In lemiea rezistentilor „doar prin cultura” (dupa cum spune Doprin Tudoran), adica in lumea lui Nicolae Manolescu si Gabriel Liiceanu, curajul lui Paul Goma crea un contrast insuportabil. A mai fost si iesirea de sub tutela sotilor Ierunca, renumiti prin curajul din fata masinii de scris sau din spatele microfonului, la Paris. A deranjat, cred, si saracia, asumata cu demnitate; a deranjat refuzul oricariui compromis, cu orice putere.
Pentru transparenta: am avut sansa sa invat de la Paul Goma, intre 1966 si 1971, ca regimul comunist din Romania era ilegitim si criminal.
S-au scurs zilele trecute 92 de ani de la infiintarea Partidului Comunist al Evreilor din Romania. Despre asta nimeni nu spune nimic. Sau despre Istoria Rollerista a Romaniei. Sau……
Logica lui DECI mi se pare curioasa. Crima lui Goma este ca a scris despre armata romana atacata de evrei. Se pare ca eu si Eugen traim la antipozi.
aha, deci de-aia goma este trecut sub tacere la bucuresti. a vorbit despre crimele impotriva armatei romane
cred c-avem neshte problemuri p-acilea… Ca, daca Goma aminteshte de crimele facute de catra \’\’moldoveni\’\’, daca *io* amintesc da crimele facute da *evreii*, sa le spunem, \’\’cinzecishti\’\’, pan\’ *chiar* Romania noastra scumpa, chiar *nu inseamna* ca suntem \’\’anti-semitzi\’\’. Punct.
Cand am amintit *io* de crimele facute de *romani* (\’41), nu m-am ashteptat diloc – shi, simtzamintele nu mi-au fost *deloc* inshelate! – d-a fi categorisit \’\’anti-roman\’\’.
Dar, sa *recunoasca &ei*: c-au facut *crime*.
Pana cand n-o vor face – pana acuma n-am cetit-o – vor avea in mine un \’\’carcotash\’\’…
Numa\’ fain,
Nea Marin
Tare-ar mai vrea USR să se stingă la Chisinau puternicul mit al exilatului, ce va creste cât al lui Balcescu!
Carevasazica Goma nu este antisemit si/sau negationist al holocaustului ? Poate s’a scapat de cateva ori din greseala. Ma rog nimeni nu-i perfect. Prea e de oaie sa minimalzezi aceste pecadillos.
“ Iar omul, omul a fost pus la index. De ce? Pentru cîteva afirmaţii din cărţile sale mult incriminate (Săptămîna Roşie, mai ales), de unde i s-a tras şi o etichetă de negaţionist al Holocaustului şi antisemit.”
Cu parer de rau, pentru ca am pretuit curajul lui Paul Goma, nu pot fi de acord. :Saptamana Rosie” nu contine numai “ citeva afirmatii” , ci este in intregime un text negationist si care inceqarca sa-si ascunda antisemitismul sub o spoiala de anticommunism.
O sa ma limitez la un exemplu scurt. In “Saptamana Rosie” (pdf) la pagina 221 este citat urmatorul “Bilant Comunicat de Marele Stat Major:
28 Iunie-3 Iulie 1940
Facuti prizonieri 282 de ofiteri din care 100 erau activi
In timpul retragerii (Saptaman Rosie, nota autorului PG) ucisi si disparuti:
356 cadre
42,286 soldati si gradati”
Romania a pierdut in al doilea razboi mondial approximativ 300.000 de soldati. Conform citatului de mai sus 14% total au fost omorati intr-o sapatmana de bande de civili organizate ad hoc – o afirmatie evident absurd. Pentru comparatve, la Auschwitz au fost omorati intre 1,2 si 1,5 milioane de oameni in 5 ani, ceea ce revine la aproximativ 5000 -6000 pe saptamana. Cu alte cuvinte daca este sa credem citatul, civilii evrei din Basarabia au reusit sa omara trupele inarmete Romanesti cu o eficients de 7-8 ori mai mare decat la Auschwitz.
Ignoranta nu este o scuza suficienta ca sa sustii un rezultat atat de absurd. Este vorba de rea credinta si rea vointa, in speta de anti-Semitism. Aceasta acuzatie falsa e necesara pentru creerea unei echivalente morale (falsa si ea) cu macelul din Transnistria, pe care de altfel Dl. Goma il minimalizeaza.
Situatia Dlui Goma nu este unica. De exemplu Ezra Pound a fost un antisemit notoriu. Dilema semnalata de Dl. Horasangian ramane: cum separam opera literara de pozitia politica? Ce facem cand descoperim ca idolii au picioare de lut?