În pace și onor
- 15-05-2013
- Nr. 673
-
Radu Călin CRISTEA
- Politic
- 11 Comentarii
Forumul Constituțional lucrează temeinic și scoate la iveală voci ale societății românești pe care le socoteam stinse sau, de-a dreptul, mute. Am urmărit cu mulțumire mai ales peregrinările prin țară ale acestui Forum și m-am bucurat să aflu cît de nimerite și de avîntate au fost propunerile pentru noua Constituție. Așa stau lucrurile în matca lor firească și cu totul alta era România de azi dacă societatea civilă ar fi însemnat altceva decît un concept inapt să se coaguleze în ceea ce reprezintă piatra unghiulară a celor mai solide democrații din lume. Au fost îndreptate spre travaliul constituțional teme consistente, de o expresivă contemporaneitate (dreptul la eutanasiere, de pildă), care n-au pătruns pînă acum în dezbaterea publică de la noi, deși s-ar fi cuvenit să fie primite demult în lexicul modernizării societății. Sper să nu cad în mirajul unor iluzii stupide, dar parcă încep să cred că spiritul civic a căpătat oarecare vigoare de ceva vreme și că putem vorbi despre deșteptarea unor pături sociale ce nu se mai lasă duse cu tradiționalul zăhărel al politicii, care își cunosc interesul și se străduiesc să-l impună cu varii prilejuri, inclusiv, iată, în viitorul corp constituțional. Mă voi opri doar asupra unei […]
O mica nedumerire: daca regimul Basescu a fost (este) totalitarist, atunci regimul USL ce este? Cred ca megatotalitarist!
Desi autorul pretinde ca nu sustine nici unul dintre cele doua sisteme, monarhic sau republican, intreg articolul este o pledoarie in favoarea unui nou experiment, cel al urcarii unui rege pe tron. Experiment cu bilant nu numai incert, ci cu mari sanse de a fi un esec. Inainte de a se pune in balanta avantajele si inconvenientele celor doua sisteme in diferite tari nord-atlantice, se stie de pe acum ca o monarhie constitutionala nu are practic nici un rol in economie, in politica sau in desvoltarea umana a populatiei. Relatiile, oricat de stranse, ale suveranului cu alte curti regale, se limiteaza la un cerc foarte restrans de persoane sus puse, care nici ele nu pot influenta decat foarte limitat politica statului. Priviti rolul pur decorativ al reginei Marei Britanii, care tine anual un discurs in fata parlamentului, discurs care si el ii este intocmit de primul ministru. Situatia din Suedia, Norvegia, Danemarca, Olanda, Belgia si Spania, tari care inca isi pastreaza sistemul monarhic, nu e diferita decat prin fastul spectacolului ce insoteste o nastere, casatorie sau deces al unui membru al familiei regale. Intretinerea curtii si a domeniilor regale este o cheltuiala considerabila, de care o republica este, in buna parte, dispensata. Dar insasi personalitatea suveranului, poate rezerva surprize in cazul in care tine mortis sa se amestece in treburile statului, asa cum a procedat Carol al II-lea in 1938 cand – ignorand Constitutia – a desfiintat partidele si a creat Frontul Renasterii Nationale. Transmiterea ereditara a sceptrului, ocolind vointa poporului, face din monarhie un sistem prea putin democratic, ineficace si desuet in secolul XXI. Ar mai fi inca multe argumente care sa arate cat de absurda, opusa modernizarii, este ideea nastrusnica a reintoarcerii la monarhie.
Institutia aceea pomenita in articol poate fi infiintata, dar atit. Nu cred ca s-ar deranja nimeni. In fond, cui strica faptul ca o monarhie ca a noastra tine calde contactele cu marile case regale din lume? In Constitutie – ori e republica ori monarhie, nu e loc de strutocamilism.
Curentul monarhic a murit in Romania in timpul comunismului. Tineretul de care vorbeste autorul are destui gargauni in cap incit sa mai incapa si monarhia. Strategia Casei Regale a fost neinspirata, putea fi mai pregatita, mai vizibila, cu o oferta, cu o alternativa clara imediat dupa venirea in tara. S-a pierdut mult timp. Vom respecta un simbol si ne vom mai inchina la o statuie, dar cam atit. Margareta nu pare foarte patrunsa de misia ei, iar Nicolae seamana cu un ficior venit de la coasa imbracat intr-un costum cu doua numere mai mic. Regele isi putea indupleca o alta fiica, ca altceva nu poate din pacate oferi, s-o invete, s-o cizeleze, sa aiba farmec, sa fie apreciata pentru curata romaneasca vorbita. E onorabil ce scriu Cristea si altii – putini – ca dansul, dar regalitatea noastra e prea mult simbol si prea putina realitate. N-am nici o solutie de propus, nici nu cred ca exista. N-ai cum sa nu fii republican in conditiile astea.
Dezamagirea populatiei de clasa politica si imaginea foarte buna a Regelui Mihai ar trebui sa dea credit mare Casei Regale. Din pacate, Regele Mihai este virstnic si nu poate asigura un serviciu energic si dinamic demnitatii sale. Asta e viata. Principesa mostenitoare ar trebui sa vorbeasca mult, mult, mult, sa povesteasca, sa se faca cunoscuta, sa afle lumea ca e dotata pentru calitatea ei de mostenitoare a tronului. Printul Nicolae nu poate fi luat deocamdata in serios. E un pustan cu fata de taranoi harnic coborit de pe tractor care pricepe greu limba romana si o vorbeste si mai prost. E, deci, o incilceala generala. Destinul regal lucreaza. Sau blestemul.
Oricit de inteligenti doriti sa pareti, NU UITATI !, au trecut 23 de ani (+45) , SI pentru a reusi cu adevarat CEVA, Orice, chiar si in Romania, fara un Proces ADEVARAT al ideologiei Crminale Comuniste, Absolut Nimic BUN nu se va intimpla NICI in urmatorii 100 de ani.
ASA CA……..Nu mai bateti apa-n piua DEGEABA si DE POMANA !
Treziti-VA la Realitate, Stimabililor !
Nu m-am gîndit la cineva anume ori la un anumit fel de cineva. Pînă la urmă, această expresie este o figură retorică de-a dreptul banală.
Obiecţia mea de fond – nici antiregalistă, nici pro – este aceea cu instituţiile, nu cu cineva anume, oricine-ar fi.
Decupajele mele nu se referă la ceea ce a funcţionat ci la ceea ce nu a. Iar în timpul dictaturii carliste, bunăoară, n-a mai funcţionat niciuna din cele înfiinţate de Carol I, de la firul ierbii. Nici măcar Armata, care s-a retras de pe unde-a fost somată să se. Nici măcar Biserica, datorită patriarhului Miron Cristea – regent.
Schimbarea instituţiilor nefuncţionale cu altele, în speranţa c-ar funcţiona noile, seamănă cu încăpăţînarea de a-i tot da copilului pe mînă jucării, cu gîndul că poate nu le-o strica pe toate, chiar. Or, soluţia este educarea acelui copil, nu sacrificarea tuturor jucăriilor. Tot aşa – cu instituţiile: cîtă vreme funcţionează în altă parte, aşa republicane cum sînt, soluţia este să fie făcute a funcţiona şi la noi, înainte de le înlocui cu unele regaliste, care nu pot avea altă soartă decît cele dinaintea lor.
O singura obiectie am de facut comentariului dvs. Afirmati ca \”ar trebui sa le spuna cineva acelor tineri romani ca nu regalitatea ci tot ei…\” Cine este acel \”cineva\” si de ce ar \”trebui\” sa le dea explicatii despre regalitate? Nu e cumva aici un sindrom de paternalism? Fiecare isi ia informatiile de unde crede de cuviinta. De ce ar trebui, a priori, sa consideram ca tinerimea monarhista e dezinformata sau slab informata? Cit priveste \”credinta in omul providential\”, consider ca e mai degraba vorba de un anumit spirit transpartinic care atrage simpatii si incredere intr-o lume suprasaturata de politica. Mai cred ca decupajele dvs. din istoria monarhiei romanesti sunt usor subiective. Sub monarhia romaneasca democratia n-a fost chiar atit de cariata, iar multe institutii ale statului au functionat, inclusiv acelea infiintate de la firul ierbii de Carol I, bine. Nu vreau sa ies insa din tema comentariului meu care nu e decit o incercare de a pune cap la cap informatii relativ recente culese din spatiul public si de a propune citeva sugestii pentru ca, intr-o forma sau alta, de monarhie sa se tina cont in viitoarea Constitutie sau in alte, eventuale, corpuri de legi organice.
sau o republică monarhică. După care, ne mai rămîn – ca oricăror disperaţi de eşecul tuturor experienţelor lor politice – să propunem un socialism monarhic ori o monarhie comunistă.
Optimiştii de felul d-lui RC Cristea \”uită\” că, la noi, instituţiile nu funcţionează – oricum s-ar numi şi oricît de moderne ori verificate democratic ar fi, în alte părţi. Pînă şi regalitatea a funcţionat pe jumătate – cu primii doi regi, Carol I şi Ferdinand Loialul. După care, Carol II şi Mihai de România, triste experienţe – cu groaznice consecinţe. Şi nu există vreo lege a probabilităţii după care regii României \”să fie buni/răi\” timp de 60 de ani, respectiv 20 de ani. Dar există una care prezice – cu mare probabilitate – că tocmai factorul decisiv în buna guvernare – \”clasa politică\” – va fi mereu \”altfel\”, cît vreme România va fi \”altfel\”. Altfel nu doar faţă de suratele ei occidentale, ci hiar faţă de sine însăşi. Fiindcă istoria ne arată că aceeaşi \”clasă\” care l-a silit pe Carol II să abdice, l-a şi convins să revină în ţară, pentru a-l convinge din nou să abdice. Era urmaşa, în linie dreptă, a celei paşoptiste, care l-a debarcat pe Cuza, l-a adus pe Carol I, pentru a-i scoate peri albi, pînă la aproape ireversibila hotărîre de a a abdica.
Dacă e adevărat că reagliştii sînt, acum, dintre tineri – în principal, atunci ar trebui să le spună cineva acelor tineri români că nu regalitatea ci tot ei şi cei ca ei au a schimba ţara asta. Dar ei, demni urmaşi ai părinţilor şi moşilor lor, perpetuează credinţa în omul providenţial. Ceea ce nu lasă loc de îndoială asupra viitorului ţării ăsteia.
Regele Mihai sa apara cat mai mult in public, in ciuda varstei inaintate. In solemnitati de mai mica anvergura, care sa nu-l vlaguiasca fizic, Regele Mihai cred ca ar fi necesar sa ia parte. Nu se stie aproape nimic despre principele Nicolae care vorbeste romaneste foarte stricat. L-as indesa cu meditatii in fiecare zi, ramane prea multa povara de reprezentare pe umerii pe umerii Principesei Margareta si ai Principelui Radu. Nu cred in restaurarea monarhiei, dar respect tot ce a dat si inca poate da Casa Regala pentru Romania.
Trebuie facut un sondaj adevarat, cinstit, din care sa aflam care este increderea reala a romanilor in monarhie. Dar sa nu fie institutele de casa ale PSD, PNL, PDL, Basescu etc. Orice propunere sau miscare politica ar trebui sa fie fundamentata. De asemenea, astept din partea |Casei Regale o activitate publica la vedere. Sunr un republican moderat si n-am nici un complex ca monarhia sa fie mentionata in Constitutie.