Mame şi fii lîngă Freud şi Oedip

Ecranul propune mereu alte mame și alți fii, în relații diverse, adesea bizare, pînă la patologic uneori. Asezonarea poveștilor cu necesarul suspans ține de știința regizorilor de a face demersul filmic cît mai credibil. Orice metabolizare propusă se înscrie în legile gradațiilor firești. În filmul Din dragoste cu cele mai bune intenții, Adrian Sitaru ne prezintă un fiu exagerat în grija sa pentru mama bolnavă. Alex se războiește cu toți, își neglijează relațiile, vrea să-și mute mama din acel spital, jignește doctorii, se autoflagelează, devenind maladiv în comportament. Totul e dozat, însă, fără a friza grotescul. Regizorul Călin Peter Netzer inversează datele relației în Poziția copilului, film premiat la Berlin. Mama Cornelia e o leoaică, o mamă-cloșcă, gata să facă imposibilul pentru fiul Bogdan, scormonindu-i metodic și diabolic intimitatea. Tema accidentului m-a dus cu gîndul la familia din filmul Sin retorno de Miguel Cohan, distins cu marele trofeu, la Tiff, în 2011. Matias omoară cu mașina un băiat, iar familia luptă să camufleze adevărul, mizînd pe o justiție imperfectă. Regizorul Alexandr Sokurov realizează, în 1997, filmul Mama și fiul, în care băiatul asistă la agonia mamei, într-o natură angoasantă, premonitorie, neliniștită. Mîinile lui se odihnesc peste mîna albă, scheletică, a […]