INTERSECŢII. Critica criticii (I)

Darea de seamă a doamnei Bianca Burţa-Cernat despre numărul special dedicat de revista Les Temps Modernes criticii literare sau, mai exact, „criticei“ criticii literare, „Pornind de la critica franceză“ (Observator cultural, nr. 672, mai 2013), mi-a reamintit o discuţie purtată cu fiica mea acum cîţiva ani, după ce a decis să abandoneze studiile de filologie la Universitatea din Tel Aviv. „Sînt prea ab­stracte, prea lipsite de viaţă şi, la urma urmelor, lipsite de sens“ – îmi spunea ea după un semestru în care fusese supusă unui baraj intens de teorie literară –, „eu am venit să studiez literatură şi ei (adică profesorii care predau cursurile) ne bombardează cu teorii care n-au nimic de-a face cu literatura…“. N-am încercat să o conving că ar trebui să aibă mai multă răbdare, să adauge cel puţin un „aparent“ la argumentul legat de inutilitatea teoriilor sau să mai aştepte. Tocmai terminasem de citit două cărţi ale celebrului profesor de literatură comparată de la Yale, Geoffrey Hartman (A Critic’s Journey şi Scars of the Spirit) şi, în urma acestor lecturi, aveam şi eu îndoielile mele.  Din punctul de vedere al specialistului, critica exprimată în termeni simpli (şi, poate, puţin prea simplişti) de o tînără studentă […]