Poezia – limba doliului

Căderea din timp este o carte singulară, extrem de tulburătoare, născută din durerea profundă pe care chiar David Grossman a trăit-o la moartea fiului său, ucis în războiul dintre Israel și Palestina, cu doar două zile înainte ca acesta să înceteze. Dacă romanul Pînă la capătul pămîntului fusese început înainte ca Uri să moară (ba chiar venea din armată, unde era comandant de tanc, și îi împărtășea tatălui diverse experiențe pe care acesta le valorifica estetic) și terminat cu greu după dispariția acestuia, Căderea din timp a apărut la cinci ani de la tragedie, transformîndu-se pentru Grossman într-o modalitate de a lupta împotriva gravității durerii. Scrisul devine pentru el singura armă eficientă împotriva exilului privit ca îndepărtare de familiar: „Simt că am fost aruncat în țara nimănui și singura cale pentru ca viața mea să coexiste cu moartea e să scriu despre asta“, mărturisea scriitorul într-un interviu. Și cărțile sale stau mărturie că doar cuvintele aduc cu ele înțelegerea și acceptarea, penetrează realitatea dinlăuntru, reînvie viața pierdută pe drum, căzută din timp, despărțind amintirea de durere și permițînd astfel ființei să capete distanța înțelegerii care s-o lase să respire din nou.   Subintitulată de autor „o poveste pe mai multe […]