Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Patriotismul constructiv: cauza unui mare critic
- 31-05-2013
- Nr. 675
-
Paul CERNAT
- Focus
- 10 Comentarii
Pe 25 mai 2013, Eugen Simion a împlinit o vîrstă neverosimilă, pe care nici omul, nici scrisul său n-o arată. Căci, dacă puterea de muncă, prezenţa publică şi prospeţimea discursului critic au rămas neschimbate, raza de acţiune culturală şi editorială a sporit în ultimul deceniu cu cîteva mari proiecte colective. Şi aceasta, în condiţiile în care cvasitotalitatea colegilor săi de generaţie au „ieşit la pensie“ ori au redus sensibil motoarele, obosiţi, blazaţi sau tentaţi de ocupaţiuni mai confortabile. Spre deosebire de ei, Eugen Simion n-a abandonat niciodată critica literară în favoarea angajărilor politice (cu riscul de a fi acuzat de fals „apolitism“), nici nu s-a servit de ea în vederea unor ambiţii egoiste. Din 2000 încoace, a publicat mai multe volume-reper, printre cele mai importante din prodigioasa şi îndelungata sa carieră critică. Pe linia deschisă de Întoarcerea autorului, dar şi de „practica“ personală din „jurnalul francez“ (Timpul trăirii, timpul mărturisirii) sau din cel german (Sfidarea retoricii) s-au înscris, la începutul anilor 2000, trilogia Ficţiunea jurnalului intim (cea mai valoroasă abordare românească în materie de pînă acum) şi, ceva mai tîrziu, cele două volume din Genurile biograficului. Ele vin să legitimeze, la vîrful canonului critic, cea mai importantă revelaţie a literaturii […]
@un pesimist: am folosit „apolitiosm” intre ghilimele. E. S. nu si-a ascuns niciodata preferintele politice, dar n-a fost ceea ce se cheama un „intelectual angajat” de tipul „intelectualilor lui Basescu” sau al celor care au intrat, efectiv, in poitica de partid (PSD, PNL, PDL, PC etc.). Faptul ca ii contestati „demnitatea” de dupa 1989 e problema dvs. politica.
Imi pare rau, dar ce realizari „din bani publici” superioare sau macar comparabile cu cele ale lui E.S. au facut prietenii dvs. „de idei”, cei „demni si puri” (dupa criteriile dvs.) dupa 1989? Cit despre impact – cred ca sinteti ori neinformat, ori rauvoitor. Oricum, o dezbatere cu cei ca dvs. ar fi oricind binevenita, dar nu cred ca v-ar avantaja, dimpotriva, s-ar putea sa aveti mari dificultati.
@Paul Cernat
Confundati resentimentele cu realitatile (mai ales prestatia de la Academie). Nu-i contest calitatea de critic literar important si o anume demnitate inainte de 89. Dar dupa 90 sa vorbiti despre apolitism in cazul lui mi se pare incredibil. Iar marile realizari pe care le-ati amintit s-au facut din bani publici, nu putini, iar impactul lor e departe de a epitetele pe care le-ati folosit in articol.
@nu e nimic din toate acestea. E un act de dreptate si de reparatie morala, pe care, din nefericire, cu cliseele si resentimentele dvs. nu-l veti intelege poate niciodata. E vorba, printre altele, despre ce a facut un critic major pentru cultura romana si despre ce a primit in schimb, din motive politice, de la „lumea buna” atita amar de vreme, dupa 1990. Daca vreti sa acceptati asta, bine, daca nu, nu.
@paul cernat
deci e totusi o gluma sinistra, sau macar o parodie…
sau o autoparodie
sau… ne dati cu sâc din Isalâk
@Liviu Giosan: nu toata lumea e la nivelul dvs. Din fericire…
@un alt profesor, @un pesimist: am publicat acest text si cu gindul la cei care gindesc ca dvs. Continuati! Ar fi pacat sa nu reactionati…
@profesor: 🙂
Ar fi pacat ca un astfel de articol sa treaca fara sa suscite dezaprobarea pe care o merita (si el, dar si revista care il publica, acceptind in plus un asemenea titlu). Domnule Paul Cernat, cu cita nonsalanta emiteti laude! Sigur, e un moment aniversar, dar putin spirit critic – sau macar putina decenta – nu strica. Pe cine credeti ca duceti cu vorba, cind prestatia d-lui Simion dupa 90 e asa de lamentabila? A fost pe vremuri un om talentat, cu siguranta, dar a evoluat trist, poate si din cauza caracterului. In orice caz, imi aduc aminte ce dezolante erau momentele cind, la un curs de literatura de la Litere, despre marii clasici, el statea sa ne povesteasca cum s-a plimbat pe la Paris.
nu pot sa cred decat ca e vorba despre o gluma sinistra. Articolul pare a fi decupat din vechea Scanteie. Cat despre apolitismul lui Simion… e de-a dreptul ridicol. Un tip infatuat, un presedinte de Academie care a rinocerizat total insitutia umpland-o cu nulitati. Ca sa nu mai vorbim ca director la Editura Academiei este D.R. Popescu, daca numele va mai spune ceva…
Pe Cioran l-a publicat fara drepturi de autor, de! ca pe vremuri…
Nu ne putem inchipui decat ca Paul Cernat aspira la un scaun academic. Il credeam mai tanar si mai… critic….
Arghezi, Slavici, Cosbuc, G. Calinescu, Bacovia, Mihail Sebastian, Caragiale, Hortensia Papadat-Bengescu, Cioran, caietele eminesciene – editii gandite, coordonate si sustinute de profesorul Eugen Simion.
Il voi prefera intotdeauna pe Eugen Simion „mascaricilor cu ifose si pretentii” Alex, Stefanescu si DanC. Mihailescu.
Simion are o opera in spate, face editii critice, gandeste literatura ca „durata lunga”, ofera instrumente de cercetare – dictionare, editii temeinice scoase sub egida Academiei – are propensiune spre istoria literara si spre lucrul serios. Din toata generatia de critici ai epocii comuniste, sa reevaluam acea lume, intorcandu-ne spre Eugen Simion, dar si spre regretatii Valeriu Cristea, Mircea Iorgulescu, Lucian Raicu,Mircea Scarlat (cine reediteaza a sa „Istorie a poeziei romanesti”?), Radu G. Teposu.
Iar gonflatilor (la propriu si la figurat) DanC si Alex Stefanescu sa le dam o arena a circului, unde ar fi mult mai potriviti pentru gimbuslucuri.
La multi ani, domnule profesor Simion!
… este un personaj sinistru al perioadei post-89. Ma mir ca Observatorul se coboara atat de jos si permite asemenea laude desantzate pentru o piaza rea a politicii romanesti culturale precum Eugen Simion.