Trei redactori concediaţi de la revista Tribuna
Dialog cu Ştefan Manasia
- 05-06-2013
- Nr. 676
-
Carmen MUŞAT
- ON-LINE - ACTUALITATE
- 6 Comentarii
În pofida tuturor protestelor lumii culturale, din Cluj şi din multe alte oraşe, împotriva manierei abuzive în care noua conducere a revistei Tribuna înţelege să-şi exercite funcţia, dl Mircea Arman a decis să concedieze trei redactori recalcitranţi: Ştefan Manasia, Claudiu Groza şi Ioan Pavel-Azap. Uitînd (sau, poate, neştiind) că redactorii sînt colegi şi nu subordonaţi şi că, în domeniul culturii, libertatea de expresie (precum şi cea de mişcare) face parte din „fişa postului“, dl Arman se iluzionează că, descotorisindu-se de vocile incomode, va reuşi să-şi menţină autoritatea. Ridicolă iluzie, de vreme ce în mai puţin de jumătate de an, prin modul în care a acţionat ca „manager“ al unei reviste culturale, domnul în cauză a reuşit doar să se compromită iremediabil şi, mai grav, să demonstreze ce imens deserviciu pot aduce unor instituţii culturale neaveniţii, cînd ajung în funcţii de conducere. I-am adresat cîteva întrebări lui Ştefan Manasia, pedepsit acum, iată, pentru „vina“ de a gîndi pe cont propriu şi – culmea impertinenţei, probabil! – de a fi îndrăznit să-şi facă publice opiniile, nu în revista la care era angajat (cum ar fi fost firesc), ci în Observator cultural. Vom reveni, în varianta tipărită a revistei, cu alte comentarii şi […]
Se pare ca lupta a devenit pe viata si pe moarte. Dupa cum era de asteptat, redactorii au cazut victime. Problema e ca nimeni din cei care-l atacau pe Arman nu s-a gandit ce risca redactorii. Cand riscul nu e al tau, mergi linistit la lupta. Arman si-a demonstrat calitatile, cu varf si indesat. Dar acum se pare ca si din partea cealalta incepem sa vedem adevaratele chipuri, mizeria culturala romaneasca pe care toti stim sa o maturam frumos sub covor. Au inceput sa apara articole cu cele mai josnice atacuri la persoana (ev. zilei). Asta e cultura romana? Cancan sau mai stiu eu ce fituica? Indiferent cu cine te lupti, ar fi de preferat sa nu te manjesti in halul acesta. Mai mult, un neandertal scapat din Evul Mediu (nu are rost sa-i dam numele…) s-a gandit ca ar fi bine sa inregistreze arderea unei carti semnate de Arman si dupa asta a sarit rapid sa le arate taticilor: uite, uite ce mare realizare! Hai sa ne pastram demnitatea in lupta cu acest specimen si sa nu devenim specimene la randul nostru! Nu arderea cartilor lui ii va arata cine e, ci critica lor argumentata prin care sa se arata slaba lor calitate.
Ingrijorator ce se intimpla in Romania, in zona culturala. In amorteala generala, e imbucurator ca luati atitudine. Si poate ca ar trebui, ma gindesc, sa luati un pic seama si la faptele altui domn de mare cultura, nevizitat de ridicol: Andrei Marga. Se pare ca ziele astea tine sa cinte iar la babalaica cu o singura coarda a abuzului. Ultimele comunicate ale ICRului au ceva delirant, sint de-a dreptul de interes clinic.
… ridicol, da; şi chiar mai mult decât ridicol.
Căci, dacă ridicolul nu prea ucide, – acţiunile acestui domn o cam pot face, în măsura în care victimele sale „rămân” (pentru un timp măcar) „pe drumuri”!
Şi, fiindca anii au trecut şi Tribuna de azi nu e România literară de ieri, am putea vorbi chiar despre o „ludicră” (să rimeze, totuşi, cu „lubrică”). În fond, registrul în care se plasează acţiunile managerului este unul ludicrous, nu?
Aşadar: „postul de redactor rubrică gr.II, post pentru care…” ş.a.m.d.
Marelui nostru prieten, Leonid Dimov, angajat cu o juma’ de normă la „Romania literară”, i se încredinţase temporar, în foaia amintită sau, poate în „Luceafărul” (condus de Bănulescu), o rubrică permanentă, – căreia el, calamburist impenitent, îi spunea „lubrică”! Atât…
Nu este un pas înapoi.Se „legalizează”abuzul.Apare maşinăria de partid care este chemată să cosmetizeze brutalitatea gestului”managerial”.