Memoria, istoria, uitarea. Romanul unei lumi dispărute

Nu prea mulţi cronicari s-au încumetat să scrie despre Hotel Universal (Polirom, 2012), romanul de debut al Simonei Sora, nominalizat de altfel la toate premiile importante pentru anul trecut. Dar asta nu trebuie să ne mire, fiindcă în cazul de faţă avem de-a face cu o carte neobişnuită, dificilă, greu de rezumat în cîteva paragrafe, o carte elaborată meticulos, în ani de zile (vezi interviul luat de Doina Ioanid din Observator cultural), după etalonul scrierilor cu miză iniţiatică în care excelenţa estetică e rodul sublimat al unor crize existenţiale majore, metabolizate creator cu ajutorul reflecţiei şi al contemplaţiei. Nu-i deci deloc întîmplător că, prin cele două mottouri (din Ignaţiu de Loyola, întemeietorul ordinului iezuit, autor al celebrelor Exerciţii spirituale, şi din César Vallejo, genialul poet peruvian cunoscut publicului romînesc îndeosebi cu volumul Heralzii negri, apărut pe vremuri în colecţia „Orfeu“ de la Univers), autoarea îşi plasează „romanul“ pe orbita unui demers de factură spirituală şi vizionar-poematică, la antipodul tradiţiei eposului romanesc, îndemnîndu-ne să-i citim cartea de la bun început într-o cheie de lectură adecvată. Iar adecvarea presupune aici recursul la nişte reguli şi la un ritual specific, care să educe simţurile şi să aducă în sufletul omului năzuinţa iluminării, a […]