TANDEM. Old New Age
- 26-07-2013
- Nr. 683
-
Tudor BANUŞ
- Rubrici
- 6 Comentarii
Old New Age Cu două corzi, n-am mai văzut ghitară veche; n-am văzut, din Evul Mediu, portativ din patru linii; n-am văzut un şoarece exhortativ ca un mormon din Mississippi, care să bată langa,-n borul sombreroului unui hippie (după ce,-ntr-însul, face pipi), o ditai tobă; n-am văzut nici păsărime să-şi ia zborul pe ţevile unui pipe horn; şi asta,-n timp ce tocmai mîţii cea care chinuie şocîţii,-i lipseşte-o goarnă, un fligorn, o trîmbiţă de-argint, un corn englez (sau, dacă ţineţi, anglu), o tamburină, un trianglu, dacă nu nişte clopoţei: opt clopoţei, cinci clopoţei, trei clopoţei, doi clopoţei, un clopoţel al cărui ţel ar fi, desigur, şorifug: să pună şoarecii pe fugă, iar nu să-i vîre în coşciug, – drept care murmură o rugă bătrînul nostru flower-power, născut sub Dwight D. Eisenhower, care ignoră,-n blînda oră,-n care ghitara-i clăpăugă (cu corzi ca fiertele spaghete de moi) e tot mai insonoră, că o curea şi nişte ghete ca ale lui nu pot să nu însemne moartea unui gnu, – dacă a unui bivol, nu. (Iar asta-i supără pe cei ce o proslăvesc pe Mother Nature!)
@ Tatarca si evident @ Serban Foarta
Unde dai si unde…..
Evocarea memoriei involuntare mi-a amintit (involuntar?) indelungata legatura intre Dr. Paul Sollier si cel mai celebru pacient al sau, Marcel Proust, si, fara indoiala, modul in care utiliza Proust ascunzisurile acelei memorii.
Si, tot involuntar, citind randurile tandemice de mai sus, nu Chaucer mi-a aparut in ochii mintii (excelenta traducerea prof. Dutescu aparuta prima oara in a anii 60’s), ci tabloul ingrijorator al viitorului incert cu care se confrunta Mormon Church, acum ca in noua infatisare a codului fiscal, membrii sai nu vor mai beneficia de credite la impozit pentru ceeace se numeste „tithing” sau „Mormon tithe perent” (fiecare membru doneaza ritului 10% pe an din venit). Ce se va intampla cu civilizatia?
C’est compris. Departe de mine gandul ca ati fost intrebat cu parapon. Va rog sa mai suportati un „multumesc”. In asteptarea povestii, T.
Doamnă, va mulţumesc pentru răspuns.
Nu trebuie să credeţi că întrebarea o voi fi pus cu parapon. Pur şi simplu, eram intrigat. Cum ne intrigă, de altminteri, pe noi toţi, orice rapel din partea memoriei involuntare. Încât nu trebuie să vă scuzaţi, nici să promiteţi că nu veţi „mai vorbi în plus”! Fără „vorbit în plus”, dialogul amuţeşte. – Poate eu am vorbit/scris în plus… Dar n-am să jur că nu o voi mai face.
Domnule, as putea sa raspund ca nici eu nu pricep ce amestec are, aici, Chaucer; dar va spun ca am dat ascultare acestei memorii intamplatoare si am luat „Legenda femeilor cinstite si alte poeme”,(caci nu am Povestiri din Canterbury) pe care o am intr-o traducere a lui Dan Dutescu (C.R.,1986) am rasfoit-o si am mai gasit ceva interesant de recitit, daca tot este vreme pentru lectura. O fi fost, cu asta, vreun mesaj, vreun semn ceva, pentru mine sau pentru altcineva, Cine Stie…(poate vreo datorie neachitata in vremea studentiei…) Iertare ca v-am relatat un fapt divers despre un fel de memorie involuntara s.cl.. Multumindu-Va pentru gentilete si pentru rabdarea de a-mi fi raspuns printr-o asa frumoasa intrebare, promit ca data viitoare nu mai vorbesc in plus.
Doamnă, dacă vă spun că nu pricep ce amestec are, aici, Chaucer, ce-o să mi se întâmple?!
Poate îmi veţi spune Dvs…
Cu toată gentileţea, Ş. F.
Buna ziua la Dumneavoastra, m-am infiintat – obraznicie – spre zone mai rarefiate. Doar cateva cuvinte: dupa ultimul vers si-a facut aparitia, dintr-o nebanuita memorie, Tregentil [Geoffrey] Chaucer. Pur si simplu.