TEATRU. „Întoarcerea acasă“ a Nicoletei Esinencu
- 02-08-2013
- Nr. 684
-
Iulia POPOVICI
- Arte
- 0 Comentarii
Nicoleta Esinencu scrie despre o lume „exotică“, la marginea Europei, o țară care nu există, de cele mai multe ori, nici pentru propriii cetățeni. Poetică și acută, dramaturgia Nicoletei Esinencu e cea a unei iubiri neîmpărtășite – iar scriitoarei i-au trebuit aproape zece ani și un lung periplu prin Europa Occidentală pentru a se întoarce acasă. Prima întrebare – cea clasică: tu cum ai început să scrii teatru? De obicei, scriitorii au povești frumoase despre cum au început să scrie, cît de îndrăgostiți erau de teatru etc. Istoria mea e mult mai banală și caracteristică societății în care am crescut. Eram un copil problematic, iar părinții mei nu știau ce-aș putea face în viață, după ce-am făcut un an de drept economic la Colegiul Informatic și am înțeles că nu e ceva la care aș putea ajunge să mă pricep. „Pilele“ lui tata erau la Facultatea de Artă, în acel an s-a deschis o secție de Dramaturgie, iar tata m-a întrebat dacă aș vrea să mă înscriu. Și așa am început să scriu. Îmi place să spun povestea asta fiindcă explică multe despre cum se întîmplă lucrurile într-o societate precum cea moldovenească. Am început să fac dramaturgie pe pile. Că […]