SCRIITORI DESPRE SCRIITORI. Plînge de ciudă ca un bărbat

Nu am citit recentul volum de poezie al lui Claudiu Komartin Cobalt, aşa că nu am de unde să ştiu cît de întemeiate sau de măsluite sînt opiniile criticii cu privire la acest volum; terenul literaturii noastre a devenit, în ultimul timp, foarte alunecos. Cei mai cinstiţi sînt criticii care spun: „nu-mi place pentru că nu înţeleg!“, dar cine e dispus să se blameze? Dacă şi-ar declara deschis nedumerirea – nu mă refer aici la un volum anume, vorbesc în general –, un astfel de raţionament nu ar fi jignitor nici pentru autor, nici pentru critic, ba chiar ar lăsa deschisă poarta unei speranţe şi pentru unul, şi pentru celălalt. Veţi spune că am dat în demenţă senilă, că vreau să transform critica literară într-o instituţie caritabilă! E firesc să gîndiţi aşa, dar eu nu-s critic literar, aşa că evaluările mele au la bază doar două criterii care dau girul profesionalismului: convieţuirea mea îndelungată cu poezia şi instinctul meu artistic, de care sper că am dat dovadă pînă acum. Voiam doar să-mi exprim nemulţumirea că la noi, la „români“, cel care cîntă, de la tinereţe pînă la bătrîneţe, pe-o singură voce, e considerat un artist adevărat şi cel care îşi […]