Cărturarul fericit: Vladimir Ghika
- 21-08-2013
- Nr. 687
-
Tereza-Brînduşa PALADE
- Actualitate
- 2 Comentarii
Sîmbătă, 31 august 2013, ora 11.00, în cadrul Sfintei Liturghii solemne prezidate de trimisul Papei Francisc, Cardinalul Angelo Amato, prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, în prezenţa unui număr mare de episcopi, preoţi, călugări, călugăriţe şi credincioşi, are loc la Romexpo beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika. Cei care intră din Calea Victoriei în curtea Palatului Regal din Bucureşti pot fi destul de surprinşi să vadă, în partea dreaptă a intrării, o statuie de bronz ce reprezintă o figură gravă şi hieratică a unui monah bizantin ce degajă un aer simplu şi maiestuos şi ţine în mînă o carte. Prin verticalitatea şi echilibrul ei ce pare „reglat de sus“, statuia aminteşte de Sf. Francisc de Assisi reprezentat de Zurbarán. Statuia se numeşte Cărturarul şi este lucrarea sculptorului român Gheorghe Anghel. Acest artist a studiat în perioada interbelică la Paris, unde a avut o întîlnire ce avea să-l marcheze pentru toată viaţa: l-a cunoscut pe prinţul Vladimir Ghika, care devenise preot din 1923, fiind hirotonit pentru Arhidieceza pariziană de Cardinalul Dubois. Statuia este un omagiu adus de sculptor acestui cleric care l-a fascinat şi i-a deschis un drum spiritual, ajutîndu-l şi cu mijloace financiare în perioada studiilor sale la Paris. Aceeaşi statuie poate […]
Citesc cu interes si, adesea, cu placere periodícele insemnari pe tema spiritual-religioasa ale doamnei /domnisoarei Tereza-Brînduşa PALADE (cu atit mai mult cu cit tematica aceasta e o rara avis in mainstreamul cultural de la noi) iar cea de mai sus nu constituie o exceptie. Indatorirea de reverenta fata de Monseniorul Ghika nu-mi permite sa ma lansez in polemici (cel mult intr-una cordiala…), cu toate acestea, ma declar perplex in fata unei formulari utilizate mai sus: “monah bizantin”. Nu sint specialist, dar, din cite stiu (s-ar putea sa trebuiasca a ma informa), Monseniorul Ghika nu a fost monah (membru al unui ordin religios), a fost preot. Ma intriga si calificativul-descriptivul “bizantin”. Ce sa inteleg prin el ? Sa fie o trimitere la faptul ca Monseniorului i s-a acordat privilegiul de a celebra sfinta liturghie atit in rit roman cit si in cel bizantin (greco-catolic ) ? O vaga trimitere la ascendenta sa balcanica ce va fi fost, probabil, ajuns si pe meleagurile capitalei fostului Bizant in cautarea domniei? Anghel il infatiseaza pe Vladimir Ghika asa cum probabil l-a cunoscut in Franta, investmintat in haine religioase neliturgice ( sutana, o pelerina scurta asemuitoare mozettei (pe care nu stiu daca Monseniorul era indreptatit sa o poarte in calitate de protonotar apostolic, mozetta fiind vestmint neliturgic al cardinalilor si episcopilor) si un briu (cintura) ale carui capete atirna, cum se si cuvine, pe partea stinga. O asemenea investmintare e specifica unei parti a clerului catolic latin. Si inca o nota : ‘Carturarul’ este ”le nom de résistant…” sub care era cunoscuta oficial statuia in perioada comunista si sub acest nume era expusa la Muzeul de Arta. Am convingerea ca Anghel o va fi intitulat asa cum se cuvenea: Moseniorul Vladimir Ghika.
Cel putin doua idei extragem din articolul de mai sus: 1.cautarea echilibrului intre cei doi poli ai credintei crestine, fapt care imi pare ca a luat amploare in zilele noastre; 2. crimele comunismului.
Cine a citit ce s-a scris aici poate lua aminte – a cata oara ar fi? – la faptul ca nu am avut acces nici la istorie, nici la cunoastere. Am fost deposedati de valori si ne-a fost amputat spiritul chiar in momentul in care eram pe cale de a ne inalta. Cuvintele „nu va permit sa vorbiti in numele meu” le-as scrie la inceputul unei carti de invatatura pentru constiinta/constienta pe cale de a se forma a generatiilor viitoare si in constienta catorva din generatia care aparea in perioada de trista amintire a ultimilor 20-30 de ani. Pentru ca ne paste acelasi pericol, ca unii sa vorbeasca in numele nostru. Poate ca Monseniorului i se face, intr-un fel, dreptate la 31 august; in primul rand prin faptul ca-l vom cunoaste, iar de acolo pornind vom cunoaste si o istorie care ne-a fost ascunsa. Mai departe insa ne ramane o intrebare sau o misiune. Intrebarea este legata de crimele comunismului. Misiunea este legata de a invata ce inseamna „nu va permit sa vorbiti in numele meu”.
Am sesizat ca in ultima vreme exista o preocupare constanta a scolii de a-i „invata” pe copii, la ora de istorie sau la orele de dirigentie, ce este comunismul. Ora de religie pare a fi facuta pentru dogma crestina. Consider ca atat istoria, cat si religia, ar trebui sa aiba o carte de invatatura in care sa fie macar o „lectie” despre opera si vremurile in care au trait oameni precum Monseniorul Vladimir Ghika.