Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
TANDEM. Totemuri şi Tabuuri
- 23-08-2013
- Nr. 687
-
Tudor BANUŞ
- Rubrici
- 5 Comentarii
Totemuri şi Tabuuri Îngîndurarea-i face sluţi, căci gîndurile li-s urîte sau, cel puţin, posomorîte; iar dacă,-n treacăt, îi saluţi nici unul n-are a-ţi surîde. Tîlcul, altminteri, e abscons, ca (în afară doar de una, la fel de singură ca luna) figurile de bos, de bonz, de jude crud dintotdeauna, de urletmut (ca-n Munch), de gîde ce strînge păsărea de gît în toiul trilului (decît că numai după ce-i surîde, făcîndu-se şi mai urît), de stîrcii care li-s totem, şi-i pot, în pliscurile lunge, stîrcì, – încît ăi cinci extrem de mult (şi de demult) se tem de ei, dar n-au cum să-i alunge. Nu ştim, altminteri, în ce scop (pentru că tîlcul e abscons sau efasat cu vreo pierre ponce), un tînăr are stetoscop, – şi,-n stînga-i, vezi un sfinx de bronz cu cap dodecaedric, parcă, din pentagoane congruente… Ce caută-n aceeaşi barcă (din care morţii, doar, debarcă) nu te-ntreba, căci imprudent e; nici, mai cu seamă, ce-i cu tandra copilă şi, dacă din voia sa, e cu ei, – nu cum Cassandra cu-Atridul cu care meandra Moirii-adus-o-a din Troia… P. S. Pentru că exactitatea prevalează, aici, asupra vagului poetic, trebuie să adaug, într-o coda, […]
Teribilă Grafica!
Demnă de Pamfletul unei Fo(a)rţe lirice actuale!
MML
Aceleaşi mulţumiri şi Dvs… Aţi pus punctul pe „i”: desenele lui Tudor Banuş (ca şi pictura lui, de altfel) sunt enigmatice (în linie suprarealistă, dar şi sofisticat-barochizantă) şi, ca atare, se pretează la interpretări multiple, – incapabile, în rest, să diminueze senzaţia de perpetuă stupoare. Ca „opere deschise”, orice lectură, una monocordă (şi, ca în cazul meu, în versuri, – care uzurpă comentariul plastic amplu), le sărăceşte substanţial. Paradoxul e că Tudor Banuş, grafismul căruia e unul „în adunate, calme linii” (cu un cuvânt al lui Ion Barbu), se pretează, pe de altă parte, la o lectură polisemică, neîngrădită, – întrucât… opera aperta şi-a pierdut coperta!
Mă bucur mult, în nume propriu şi, mai cu seamă,-ntr-al lui Tudor (fie şi dacă n-am acceptul său), de tot ce-aţi scris în comentariul acesta – care e, de fapt, un prea-subtil succint eseu asupra unui mare artist plastic…
….in dreapta jos. Sa semnifice locul din ce in ce mai marginal al Rastignitului in lumea moderna al carui totem e din ce in ce mai hidos, desi agrementat de fotbal (pe care si brazilienii par sa nu-l mai adore neconditionat – vezi demonstratiile impotriva World Cup-ului prea costisitor din 2014) si muzica rock (greu de ascultat Bach cand travesrsezi par egzamplu Fifth Avenue in dreptul domului St. Patrick)?.Dar asta e harul-darul artistului – sa provoace cat mai multe interpretari precum fatetele unui diamant cat mai multi-poli-edric.
Lectura imaginii de astazi imi pare un exercitiu pe care dl.Tudor Banus il propune ca gestalt-terapie. Astfel, cand intalnesc un chip mititel si – intr-un fel neverosimil – frumos, scotocesc dupa schimbarea de perspectiva. Cu cat cauti mai mult in directia aceea, cu atat gasesti amanuntele semnificative din alt plan, umarul pasarii devine umarul figurii humanoide, aripa unuia e bratul celuilalt, care pare sa-si ascunda un minuscul tatuaj care-i atesta o pierduta tandrete…Lectura imaginii poate dura minute lungi, dupa minute lungi. Poate dura ore. Transcrierea poate fi un text similar cu ceva ce am citit candva, undeva: proiectiile si credintele dirijeaza lumea. In seara asta imi place foarte mult dl.Tudor Banus. Da, avertismentul a functionat. Ai comis imprudenta, te-ai intrebat si…astepti sa vezi ca nu e ceea ce vezi. Zic ca este cel mai frumos tandem…