Studiu de impact asupra mitei. Dosarul Roşia Montană (II)

Rareori m-a impresionat ceva atît de mult cum m-a impresionat, de curînd, solidaritatea – pe care nu o mai credeam posibilă – dintre intelectuali şi clasa muncitoare, în jurul proiectului de exploatare numit Roşia Montană. Despre a cărui istorie voi continua să scriu, după o documentare aplicată, nu doar două articole, ci o carte. Acesta este preambulul ei; nu vă îndoiţi, fără să am alt scrupul decît judecata asupra informaţiei, nu voi fi împiedicat să spun adevărul despre toate subteranele poveştii şi despre protagoniştii ei, despre putere, lăcomie, bani. Despre orgoliu şi neputinţă. Am fost recent la Cîmpeni, într-o miercuri, cu trei luni înaintea Crăciunului, unde am văzut oameni din toată zona manifestînd, cu totul paşnic (ca într-un coşmar al lui Ion Iliescu), braţ la braţ, mineri, studenţi, manifestanţi ai Pieţei Universităţii. Băteau din tobe, anunţau lumea să se adune pentru războiul celor de acolo împotriva unei corporaţii, şi nu a ungurilor, împotriva a ceea ce minerii susţineu odinioară, din ordin politic al puterii: nu ne vindem ţara. Trăim vremuri paradoxale, spunea la puţin timp după eliberarea dintr-un lagăr al reeducării Deng Xiaoping, unul dintre autorii reformelor de după Mao Zedong. Era mirat că supravieţuise. Dar – adăuga el –, […]