SCRIITORI DESPRE SCRIITORI. Lecţia de viaţă

Ocheamă Riri Sylvia. Dacă nu aş avea ochelarii la ochi, aş citi „Ridi Sylvia“ şi aş vedea imediat, cu ochiul liber, cum rîde cu adevărat viaţa într-un om care a trăit cu moartea la uşă, cu umilinţa şi cu batjocura, cu geamantanul făcut, între două patrii, chemată cînd de una, cînd de alta, acasă. „Cornelia Savu şi Debora Sternlieb/ două fetiţe din Bucureşti/ au împărţit între ele/ ca pe-o pîine caldă/ copilăria// […] Dar Debora/ s-a dus să cumpere o pîine la Ierusalim./ Fotografia Corneliei/ întotdeauna în geanta ei/ s-a umplut de sînge şi a rămas aproape întreagă/ cînd a explodat bomba// în poarta brutăriei// Şi fotografia din geanta Deborei/ s-a reîntors fără Debora în România şi a rămas acolo“. Dar Riri plînge şi rîde în acelaşi timp, fiindcă nu s-a gîndit niciodată că suferinţa ei ar putea fi o marfă care aduce profit.   Şi iată că totuşi durerea i-a adus un profit mult mai mare decît orice medalie, decît un nume de stradă sau un purcoi de bani. Durerea i-a dat marele curaj de a se arăta oamenilor în toată „necuviinţa“ bucuriei ei! Cunosc bine puterea fără limite a materiei vii, al cărei principiu de existenţă e bunătatea, […]