SOFTUL ROMÂN. Nisiparniţa lui Arhimede
- 08-11-2013
- Nr. 698
-
Şerban FOARŢĂ
- Rubrici
- 12 Comentarii
Patafizica (fie şi fără apostroful anterior literei ’P, obligatoriu), în calitatea ei de „science des solutions imaginaires“, obiectul căreia sînt cazurile strict particulare şi excepţiile (de la, fireşte, regula obştească), pretinde, la limită, reformularea principiilor universale (unicele, după Aristot, compatibile cu ştiinţa propriu-zisă). Or, în măsura-n care medicina nutriţionistă, de exemplu (astăzi, la mare preţ şi… cost), prescrie diete personalizate, caracteru-i cvasipatafizic nu se mai cere, cred eu, demonstrat. Ea n-are în vedere nici nutreţul (un nutriment de largă folosinţă, la cabaline, mai cu seamă, dar şi la alte erbivore, – inclusiv vegetarienii şi veganii), nici nutritiva carne de nutrie, bunăoară, pe cale,-n Epoca de Aur, să ajungă o delicatesă a artei culinare indigene, – ci un meniu pentru o singură persoană, în funcţie de starea metabolică aei. Tot astfel, principiul lui Arhimede: „Un corp scufundat într-un fluid…“ ş.a.m.d. ar suna, patafizicalmente, în felul următor: „Arhimede scufundat într-un fluid…“ ş.a.m.d. Sau, trăgînd pe turta noastră spuza: „Ion Creangă scufundat în poloboc…“ iproci, iproci. Nu ştiu în ce măsură Arhimede ar consimţi la o asemenea reajustare; dar, de vreme ce forţa ce împinge, de jos în sus, corpul scufundat într-un fluid… ş.c.l. se cheamă „forţă arhimedică“ sau „a lui Arhimede“, e […]
La classe. Mă și miră că existați in Romania, stimate domn. E greu, în fine, pentru mine e greu – să accepți că se poate zice „pataphysically speaking”-si nici macar „pataphysiquement…”. In chestia asta (patafizica), on y est ou pas, nu este „un punct de vedere”, e o stiinta, una fără breșă, dar subiectivă. In fine…e chestie de amor, poate – care orbește, cum se știe. …ca să va semnalez o grandioasă intrepridere in domeniul calculului numeric, mai degraba platonician decat arhimedic, intitulata „Memoire concernant le calcul numerique de Dieu par des methodes simples”… (n-am accente) de Boris Vian, care insa nu a fost urmata de nicio aplicatie practica, asa cum ne-am fi asteptat. Secolul e inca în urma patafizicii.
Uitasem să te mai întreb ceva: da’ fainoşag pus-ai, ore?
No, mulţam fain!
La Siamez, pe simeza, o “Fête des azimes”…
Mă Lucide,
Oarecândva mă cătrăneai așa de rău, că-mi venea ba să-ți scoț un ochi, ba să ți-i scoț pe amândoi… Dup-aia, când te vedeam mai cumsecade, mă bucuram foarte că nu ți-am scos nemică…
Maestre Foarță,
Cer rugare de iertare pentru amicul meu Lucid, că s-o fi inspirat el poate din oarece surse para(pata)fizice – că altu feliu nu le poci spune – , sau cum se zice pe la noi din oarece lege ca aceasta:
(Lucide, fii pe fază și „te rîde”, că de-aia o scriu, să te mai descrețesc la frunte!)
Leja lu Arhimed în Ardeal:
„On ghikașău potromoșît în apă, pkerghe ghin tărhekiu lui hăpt atâta câtă apă țîpă-afar ghin iel.”
No.
Vă mulţumesc din toată inima pentru Jacques Brel, – nu fără să adaug versul ulterior celor două dintâi, care face ca nisiparniţa (Sanduhr, sablier) să funcţioneze:
Allons c’est bien le vent
Qui gonfle un peu le sable
Pour nous passer le temps…
Cele trei puncte de suspensie (ce sunt iniţiativa mea) închipuie, pesemne, grăunţe de nisip.
E drept, cu mezii, Arhimede n-avea nimic de împărţit; cu, însă, mezii plus extremii, cred că da.
Un distih pentru Dv: Samoezii siamezi/ îşi sunt şi extremi, şi
mezi!
Încercând, totuşi, să nu batem câmpii, etimologia numelui de Arhimede este, conform cutărui dicţionar francez, „le maître de pensée” de l’élément grec ARCHOS „le maître”, combiné avec MEDOMAI „pour penser, être attentifs de”.
Cât despre urechelniţă, urechelniţa din urechea unei chelneriţe e o urechelneriţă!
1. Mea culpa, domnule lucid; oricine-i poate cădea pradă beţiei numerelor mari. Nu e o scuză, e o constatare.
2. „La poussée d’Archimède est la force particulière que subit un corps plongé en tout ou en partie dans un fluide (liquide ou gaz) soumis à un champ de gravité.” (În franceză, pentru că n-am, acum, la îndemână versiunea românească.
În rest, rău nu vreau, nici eu, să fiu…
…..dar chiar si cand e vorba de patafizica si patamatematica e util ca incantatul cititor (ce excurs fenomenal de la Cajvana pe Promenade des Anglais – de unde nu cred ca se vede prea mult nisip, mai mult pietricele – si Siracusa pana la bunele aere borgesiene) sa stie ca in fizica si matematica legea arhimedica se refera strict la lichide (inclusiv cele din poloboacele lui Nica al lui Stefan a Petrii), fluide fiind si gazele. Iar 10 la puterea 63 este 10 urmat de un cortegiu de SAIZECI SI DOUA de nule, asa cum o mie este 1000 – 10 la puterea 3 – adica 10 urmat de DOUA nule.
Nu stiam ca vecina Massalei s-a numit dupa zeitza victoriei. Probabil nikaiotzii de azi au convins directia Luvrului sa o trimita pe Nike Apteros la tratament de junetze-are si sa nu mai fie vazuta pe triumfalele scari ale muzeului cateva luni bune.
Nu stim ce simtaminte anume il vor fi legat pe Arhimed (arhi,sigur, dar de ce tocmai med, daca fu grec ?) de nisip, de se osteni dinsul a ne da acel numar al firelor de nisip (exact, si , la urma urmelor, caci are una, finit). Borges, din parte-i (ori din partea lui Yo), confeseaza in Borges y Yo: Me gustan los relojes de arena…. Nu e clar cine e naratorul Cartii de nisip, dar nisipul pare a fi fost un factor decisiv in erotica bibliófila cind Cartea i-a fost ofertata de catre scotul presbiterian: “su libro se llamaba El Libro de Arena porque ni el libro ni la arena tienen ni principio ni fin”. Vorbeste, deci, despre Infinit.. Ori, tot el spune:” —No puede ser, pero es. El número de páginas de este libro es EXACTAMENTE infinito” (s.m.). In clepsidra (ma rog, nisiparnita), nisipul e al memoriei, memoria trecutului, dar si cea , previzionara, a viitorului, a memoriei din memory sticks & cards, dar si a firelor (luuuungi…) de nisip inregistrate de un Funes memoroso, devenite hialine, corp vitros tot mai opac pina la a fi chiar Borges). O asemenea carte e posibila (cum e posibil zborul infinit al sagetii ori pasul infinit masurat al testoasei…): e suficient ca prima pagina sa aiba pe jumatate grosimea unei pagini”obisnuite” de carte si ca urmatoarele sa aiba, fiecare, grosimea jumatate din cea a precedentei… Revenind, exactitatea infinitului i-a cistigat si pe moderni: un matematician arabo-britanic, pomenea, intr-un documentar despre Univers, ca numarul (exact !?!?) al stelelor din univers e mai mare decit acela al tuturor firelor de nisip de pe toate plajele (of the world?). In viziunea (hmmm!) lui Borges, si astazi Spinoza labra un arduo cristal (mostenitorul norocos al nisipului, n.m.): el infinito mapa de Aquel que es todas Sus estrellas.
Nisiparnita , in registru fonic, ma duce cu gindul mai degraba la un fel de urechelnita de nisip decit la tiparnita si la Babelul borgesian. Asum un risc, eufonic/euforic (si) la masculin: NisiDominus…
Arenula vagula blandula
Arhimede a estimat cu 10 la puterea 63 numarul „firelor de nisip din Univers”. Astazi
estimam ca fiind 10 la puterea 19 numarul atomilor dintr-un graunte de nisip. Daca
inmultim, gasim 10 la puterea 82, care este ESTIMAREA ACTUALA (maximala) pentru numarul atomilor din Univers(ul cunoscut)!
Uite un bun motiv sa-i respectam pe clasici. Si sa deplangem diferentele intre „grecii de ieri si cei de azi”…
„Inumerabil” e doar un adjectiv neputincios, in vreme ce varianta sa matematica
„nenumarabil” e unul foarte potent, primul pas dintr-o ierarhie a infinitului, sau, mai
bine zis, a infinitudinilor posibile…Marele Georg Cantor a fost primul care a zarit-o
si a explicat-o si altora.
Bach, Cantor, Escher, Borges… nu-i o binecuvantare sa-i putem rosti impreuna ?
@ Şerban Foarţă
Stimate domnule Foarţă
Incerc inca sa-mi descalcesc mintea atit de incantator inodata in jurul textului Dvs. patafizic. Splendida surpriza la sfarsit de saptamina, si, declansatoare de numeroase forme de free association. Sper sa-mi scuzati alunecarile in mare off-topic.
Vremea este potrivnica unor posibile experimente Arhimedice de plaja, unde domneste neingradit nisipul, deci nu am cum verifica formula legii ilustrului siracuzan. Contabilizarea nisipului insa….
Genialul bibliofil/bibliotecar argentin, ca toti membrii clasei sale din BA, era un avid utilizator de terapie psihanalitica de factura (daca nu ma insel) Jungiana, si ma intreb daca idea cu „El libro de arena” nu i-a fost instilata de ‘sandplay therapy’. Si daca da, care ar fi fost formula enumararii ‘nisipurilor’. Ca sa nu mai mentionez ca orice formula ar fi adoptata intr-un atare efort, rezultatele ar fi sulberate (vezi cuvintele unui celebru patascientifique de Belgique):
„Allons, c´est bien le vent
Qui gonfle un peu le sable”