CENTENAR CORNELIU COPOSU. „Voinţa mea a fost mai puternică decît brutalitatea lor“

Un sfert de veac, cît a petrecut într-o libertate con diţionată, adică simţind permanent pericolul unei arestări imi – nente, Corneliu Coposu a dus, s-ar zice, viaţa unui român obișnuit. Destinul de om obișnuit al României so cialiste, condamnat de o dictatură de dezvoltare să suporte măsurile de severă austeritate, era agravat însă și de cel de „fost“. Faptul de a fi executat aproape optspre zece ani de severă detenţie nu era compensat prin nici un fel de măsuri reparatorii, cum se întîmpla cu victimele stalinismului în ţara care fusese modelul represiunilor de la noi, ci era urmat de o libertate controlată, presupunînd o persecuţie permanentă, menită să surpe ceea ce mai rămăsese ver tical din demnitatea unui om trecut prin purgatoriul închisorilor. Atît de inumană era pușcăria comunistă, încît un înalt magistrat, trecut cu arme și bagaje în tabăra noilor stăpîni, mărturisea în intimitate, cînd opinia pu blică încă mai credea în iminenţa dezrobirii României prin intervenţia Aliaţilor, că preferă să riște să plătească trădarea sa cu „zece ani de puș – cărie la americani, decît (cu) zece zile de închisoare la comuniști!“. Atît de dure au fost condiţiile de detenţie la care a fost supus Corneliu Coposu, încît, […]