Seducţie şi limite

În volumul apărut anul acesta la Cartea Românească, Un ţărm prea îndepărtat. Seducţia frontierelor, frontierele seducţiei, Corina Ciocârlie reuşeşte, ca şi în lucrările anterioare (În căutarea centrului pierdut şi Nimic nu se dă pe gratis. Breviar pentru autori în vilegiatură) să stimuleze curiozitatea cititorilor cu o carte inteligent şi lucid construită în jurul nevoii omului de a depăşi fel şi fel de limite, fără a şti el prea bine dacă asta înseamnă a se apropia sau a se înstrăina doar în ochii celorlalţi, ori şi (mai ales) faţă de sine. Călătorie, iubire, vînătoare, exil, război – privite dintr-un anumit unghi, toate presupun rătăcire pe orbită, seducţie, atracţie fatală şi limite. Plecînd de la constatarea de ordin istorico-geografic a situării noastre la răscruce de imperii şi a semnificaţiei frontierei care tulbură şi captivează – născînd dorinţa de a trece dincolo de „cercul nostru strîmt“, de a rîvni altceva –, Corina Ciocârlie ne poartă pe cărările ce îi asigură dorului nostru de ducă din spaţiul real pandantul său în plan literar, aici primînd potenţialul erotic indiscutabil al frontierei, ca sursă permanentă de mister, echivoc şi duplicitate. Şi de data aceasta, avem un studiu de literatură comparată foarte viu, căile pe care rătăcirea […]