TANDEM. Cratiţa Minune

Cratiţa Minune     Un craniu secţionat în două devine recipient şi,-ntr-însul, poţi, cu pesmet, făină, ouă, ca-n orice vas, să-ţi fierbi/coci prînzul. Pesmetul, oul şi făina cu gîndul duc la un pané; dar de ce vita sau găina să le sacrifici – dacă-ţi e materialul însuşi al clientului la îndemînă, adică propriu-i encefal – pe cînd el gîtuie (cu-o mînă de ins cu encefalul mîzgă sau terci, ce stă să se răstoarne din vas) un gît de nişte gîscă ce se bifurcă-n două goarne (ca dublul flaut din pictura Mormîntului de la Tarquinia, cu Leoparzi); pe cînd, din gura celei de sus, după opinia mea, iese-alt sunet gîtuit, cu cap cu tot… Tot ce se-ntîmplă, în cadră, pare gratuit, dar, ducînd degetul la tîmplă şi cugetînd, vezi că, adese, ce pe-o ureche intră-n chip de una,-n chip de alta iese pe-ailaltă; ba chiar că-i cu chip să afli, dacă mai ai scaun la cap, de ce-i e, oare, dat paleozoicei reptile să stea lîngă decerebrat, pe trotinetă,-n loc de scaun cu rotile…