TANDEM. Cratiţa Minune
- 29-11-2013
- Nr. 701
-
Tudor BANUŞ
- Rubrici
- 5 Comentarii
Cratiţa Minune Un craniu secţionat în două devine recipient şi,-ntr-însul, poţi, cu pesmet, făină, ouă, ca-n orice vas, să-ţi fierbi/coci prînzul. Pesmetul, oul şi făina cu gîndul duc la un pané; dar de ce vita sau găina să le sacrifici – dacă-ţi e materialul însuşi al clientului la îndemînă, adică propriu-i encefal – pe cînd el gîtuie (cu-o mînă de ins cu encefalul mîzgă sau terci, ce stă să se răstoarne din vas) un gît de nişte gîscă ce se bifurcă-n două goarne (ca dublul flaut din pictura Mormîntului de la Tarquinia, cu Leoparzi); pe cînd, din gura celei de sus, după opinia mea, iese-alt sunet gîtuit, cu cap cu tot… Tot ce se-ntîmplă, în cadră, pare gratuit, dar, ducînd degetul la tîmplă şi cugetînd, vezi că, adese, ce pe-o ureche intră-n chip de una,-n chip de alta iese pe-ailaltă; ba chiar că-i cu chip să afli, dacă mai ai scaun la cap, de ce-i e, oare, dat paleozoicei reptile să stea lîngă decerebrat, pe trotinetă,-n loc de scaun cu rotile…
Mi-am spus, de mai multe ori, à propos de Tandem, ca tertul ar putea fi un posibil tarim de intilnire pentru grafica si cuvint. De exemplu muzica. Nu e cazul sa insist asupra muzicalitatii intrinseci a cuvintului, dar rítmica imaginii , compozitia /functionalitatea si sugestivitatea muzicale ale imaginii nu sint neaparat ceva ce sar in ochi. Cunosc prea putin, ca sa nu zic defel, constringerile de spatiu (recte: de suprafata) ale graficianului, mie imi pare ca domnul Banus lucreaza cu duo-uri ori cu formatii camerale reduse in compozitia expresiei grafice. Dar, ca la simbolisti, muzica/litatea e o sugestie , uneori chiar stravezie. O sa ramin in idiosincraticu-mi cu vedere spre muzical si, dupa broscoiul cintind la rusalka , vaz mai sus un solist atomic exersindu-se la cimpoiscă. E foarte usor sa devina (solistul) atomic facind ceea ce in inglisa se numeste un U-turn (intoarcere de 180 de grade, dar si o transformare in U, aici al C-ului , astfel Craniu ajunge Uraniu…) Instrumentul e o gisca-cimpoi, relativ simplu, cu un fluier pentru hang/ison (bâzoi) , tehnologie poporana a basului continuu, si altul pentru solo (carabă) . Istoria m-a invatat ca uneori si cratitele ajung muzicale . Cum traditia neaosa ne povesteste despre Karabogdania si Kara-Iflak, istoria Tandemului va pastra, cine stie, si amintirea karacratitei. Sigur, de la aceasta si de la cimpoisca (ind)reptarea spre tara Marchizului de carabă poate fi anevoioasa. Dar, oricum, aiasta-i alta poveste.
Aş paria şi eu, însă mă tem că, salvatoare ale Romei, gâştele, pe ele înseşi, nu se prea pot salva… Le e mult prea lung gâtul!
… La propriu, sa vedem cum își planifica borsul de gisca, cum anticipează fierul ingredientelor in timp ce e gata sa rupă gitul paserei.
Dar știți una? Pariez ca gisca scapă – mai are de stirnit fantezii si-alte mințile deschise.
Doamnă, vă mulţumesc…
În rest, cred că avem (vai?) de ales, în perpetuitate, întrebarea.
O întrebare de nepus… între bare!
Dat de gandit. Cazi pe ganduri: „asa este dat” si „iti e dat sa alegi”. Cum e, pana la urma, cu datul acesta? Mai avem de ales? Asta-i intrebarea (?)