Stilistica intoleranţei
Răspuns tîrziu unui denunţ „absolut jegos“
- 11-12-2013
- Nr. 703
-
Carmen MUŞAT
- Editorial
- 17 Comentarii
Dintre toţi scriitorii francezi care au trăit experienţa celui de-al Doilea Război Mondial şi anii de după prăbuşirea ideologiei naziste, Camus este, probabil, cel care a reuşit în vremuri tulburi să gîndească împotriva curentului, refuzînd partizanatele ideologice şi nelăsîndu-se amăgit de „vînzătorii de iluzii“ care propovăduiau superioritatea ideologiei comuniste şi a societăţii întemeiate pe principiile marxist-leniniste. Lucid pînă la capăt, Camus ştia că „mitul lui Prometeu se numără printre cele care ne vor aminti că orice schilodire a omului nu poate fi decît provizorie şi că nu servim nimic din om dacă nu-l servim în întregime. Dacă îi este foame de pîine şi de iarbă, şi dacă-i adevărat că pîinea este mai necesară, să învăţăm să păzim amintirea ierbii“. Dar a păzi amintirea ierbii, a unui spaţiu-timp privilegiat, a devenit, în lumea de azi, un exerciţiu extrem de dificil, mai cu seamă în contextul în care „spiritul e silit provizoriu să moară“, iar oamenii nu mai par capabili să recunoască şi să preţuiască valorile oferite lor de Prometeu, focul şi libertatea, convinşi că, odată dobîndite, nu mai e nevoie de nimic altceva din partea lor pentru a le păstra. Aşa se ajunge, treptat, la ideea că libertatea mea e […]
Stimata doamna,
ar fi prea simplu sa legam cauzal zilnica retorica anticomunista a politicienilor si intelectualilor de cresterea numarului nostalgicilor dupa communism!
Amestecam politicienii cu intelectualii? Sintem convinsi de profesionalismul intocmirii sondajului?
Apoi: desigur, falsul anticommunism intolerant este respins de catre tineri, dar aceasta e o expresie a detasarii de propagatorii lui, nu o modalitate de imbratisare a stingii comuniste.
E corect sa va detasati de \”inteleptii\” elitei noastre intelectuale in cazul in care manifesta lipsa de spirit critic sau chiar intoleranta; va intreb insa, ce fel de dialog, stil si toleranta gasiti-obiectivindu-va- la colaboratorul si prietenul de idei al Observatorului , Costi Rogozanu?
Sau credeti ca la FILB6 tocmai A.Schiop si ai sai Ferentari trebuia mult laudat?
Mai cred si ca lupta in presa culturala cu \”marile personalitati\”a devenit superflua si cam lipsita de fapt de interes; nu uitati ca cititorii dv. evolueaza, iar cei maturi asteapta subiecte mai profunde, sa zicem. Nu manelizare, ci – spre exemplu posteritatea lui Noica si deconstructia, noi aparitii editoriale etc., etc.
Un fel de mea culpa este afirmatia (dv.!) ca argumentele lui Ov.Simonca ar fi \”mai putin convingatoare\”; atunci unde il incadram pe C. Rogozanu
cunoscut publicului din prestatiile la Realitatea TV, in cazul caruia sapca si tigara abordate in postura de critic/atac plus un gros orgoliu de atoatecunoscator inlocuiesc toleranta, argumentatia si mai ales bunul simt ?……
NB pe cit de potrivita e sapca la V.Ernu, pe atit de ridicola e la C.R.!
In fine, de accord: e o greseala \”sa-i amesteci\” pe OV.Simonca cu C.Rogozanu; niciodata primul nu ar fi creat reactii de \”tone de flegma\”si nici nu ar fi afirmat ca \”I se rupe\” ( citate din C.Rogozanu).
Intr-adevar, e clar ca la literatura \”chiar se pricepe\”
Cu stima
A.Popescu
Se pare ca trebuie sa fii mojic pentru a fi bagat in seama…
Limba romana are, pentru substantiv, articol hotarat si articol nehotarat. Daca ne amintim lucrul acesta simplu, nici nu mai e nevoie sa citim zeci de pagini din care sa aflam ca Adevarul nu exista. Exista, insa, cate un adevar pentru fiecare. Si ne-ar fi mult mai folositor sa invatam rabdarea ca fiecare are un adevar al sau si sa ne preocupe doar ceea ce gandim cu mintea noastra. Parerea mea este ca IM denumeste foarte bine si in termeni curati ceea ce ni se intampla noua, tuturor, la ora asta. Consider insa ca aceste campuri de batalie ofera un teren fertil pentru relansarea Sociologiei de pe la noi. Daca printre cititori este si vreun sociolog, m-as bucura sa-mi spuna ca (si eu) am dreptate.
*fársă f., pl. e (fr. farce, d. farcir, lat. farcire, a umplea cu umplutură. Cp. cu sátiră). Bufonerie, piesă teatrală burlescă: comedia lui Plaut alunecă uneori în farsă. Poznă, caraghiozlîc, glumă burlescă: a face o farsă cuiva. Imitațiune ridiculă a unui lucru nobil: patriotizmu lui e o farsă.
Tot o farsa e si discursul dumneavoastra si, totusi, nu e nimeni amuzat.
FÁRSĂ, farse, s. f. 1. Comedie cu conținut ușor, în care comicul provine în primul rând din vorbe de spirit și din situații amuzante, uneori burlești (nu din studiul aprofundat al caracterelor). 2. Faptul de a păcăli pe cineva cu scopul de a se amuza; mijloace folosite în acest scop; păcăleală, festă. – Din fr. farce.
Sursa: DEX ’98
Iata o farsa mult mai actuala (sa speram ca n-o coteste spre tragic): convingatorii comentatori se ofera subiect si fac o demonstratie a observatiilor din articol.
Probabil ca patimirea pentru idei duce la astfel de incilceli.
Am vazut ca va place sa citati:
„Farsa implica veselie si un final fericit.”
„…anticomunistii printre care ma numar sunt taxati adrept diversionisti, elitisti, basiti, ideologi depasiti, etc. Oare n-am trecut si noi printr-o oroare istorica care ar trebui unanim respinsa.”
„Realitatea este ca nu atat anticomunismul in sine ii derajeaza pe unii, ci elita intelectuala.”
Sunteti de o naivitate rara si de un sablonism infiorator. Dumneavoastra aveti idei preconcepute despre notiuni precum: polemica, adevar, farsa, controversa, speculatie, anticomunism, iar bunul simt critic despre care vorbea Antoine Compagnon, racindu-si gura pesemne, este doar un lucru care li se intampla altora. Dumneavoastra credeti ca exista „polemici adevarate” si, banuiesc eu, polemici false, iar lucrul acesta spune despre dumneavoastra mai mult decat toate randurile pe care le-ati scris mai sus. Cat despre mistoul pe care va permiteti sa il faceti la adresa domnisoarei Prisacariu, prefer sa tac. Nu stiu ce as putea sa ii mai spun cuiva care citeste Romania literara, dar esueaza in incercarea de a pune macar niste semne de punctuatie acolo unde le e locul. Sau poate sunteti si dumneavoastra un neinteles si ar trebui sa simtim mila fata de asa o retorica silfida, cine stie?…
@un pesimist
intr-adevar nu se poate discuta serios cu dumneavoastra, parca transpuneti totul intr-o alta realitate …ciudat!
nu vad unde e umor negru in faptul ca securitatea cara alimentele dintr-o piata intr-alta, e de ras da… dar e si tragic ca se ajunsese la asa ceva ! ..nu seamana cu o farsa tragica lucrul asta?
Nu ma deranjeaza deloc notiunea de elita ba chiar dimpotriva as fi mandru de o adevarata elita, dati-mi voie sa nu vad o elita in domnii Liiceanu, Plesu etc. Faptul ca isi urla anticomunismul mai tare nu fac din acesti domni o elita, imi pare rau ! Sincer astept de o elita idei noi si constructive… nu un anticomunism oportunist.!
ce mi se pare ciudat este ca e asa de greu sa intelegeti ca cineva ca dl Rogozanu poate sa fie un om de stanga dar in acelasi timp sa condamne regimul Ceausist ! Unde e dificultatea? Gandirea dumneavoastra nu admite acest fapt doar pentru ca e de stanga?? Domul Rogozanu nu spune negru pe alb ca turnatorul a fost cumsecade ci ca Liiceanu nu a fost mai breaz decat Chetan…e cu toul altceva !!
Cat despre autori de stanga cred, totusi, ca au mai existat de la Marx si Engels incoace… 🙂
Si ca sa termin, desi stiu ca o sa va faceti ca nu pricepeti..nu anticomunistii sunt tratati de diversionisti, elitisti, basiti, ideologi depasiti, etc ci un ANUMIT TIP de anticomunisti, anticomunisti oportunisti de care vorbeam mai sus !
http://www.romlit.ro/comunism_i_anticomunism
@stancu
Cand numesti o oroare istorica farsa ori nu ai proprietarea termenilor, ori iti asumi pozitia. Chiar si farsa tragica, desi d Simonca spune fals dubitativ farsa sau tragedie, e mult. Confundati, in exemplele pe care le dati, farsa cu absurdul si cu umorul negru. Farsa implica veselie si un final fericit.
Realitatea este ca nu atat anticomunismul in sine ii derajeaza pe unii, ci elita intelectuala. Ideea in sine de elita le repugna pur si simplu, iar explicatia e relativ simpla. Insa nu are rost sa ne lansam in psihologisme.
Dl Rogozanu, varful de lance al noii ideologii stangiste, care, orice ati spune, numai in spiritul social democratiei europene nu este, spune negru pe alb ca turnatoul chetan a fost un om cumsecade, l-a publicat pe heidegger, iar Liiceanu este un ingrat (dl. Stancu spune chiar mai intolerant) care in loc sa- i fie recunoscator, il acuza nedrept (dl Rogozanu, in stilul cu totul original face referire la un celebru proverb romanesc, stiti cel cu facerea de bine… ). Povestea cu autorii de stanga e de-a dreptul rizibila. Pe cine sa publice? Pe Marx, pe engels, pe Lenin, sau poate pe dl Rogozanu… L-a publicat de ex. Pe Russel, care poate fi numit de stanga.
Felul in care dl Simonca, sau altii trateaza problema comunismului si a turnatoriei si colindul antisemit nu au aparent nimic in comun. Ma refeream la tipul de reactie pe care fiecare l-a starnit. Cat se poate de prompta, corecta si unanim impartasita in cazul colindului, in vreme ce anticomunistii printre care ma numar sunt taxati adrept diversionisti, elitisti, basiti, ideologi depasiti, etc. Oare n-am trecut si noi printr-o oroare istorica care ar trebui unanim respinsa. Macar numarand cate victime a facut.
Pe de alta parte dl Simonca se poate bucura si de existenta uneo reactii polemice, deloc injurioasa si cat se poate de argumentata in articolul dlui Al. Calinescu publicat, iata semnat, in Rl.
@oana prisacaru
Va sugerez sa-i trimiteti articolul dvs dlui Plesu. Ca sa stie ce credeti, ca poate nu citeste mereu Oc. Va asigur ca il veti face fericit. Stilul dvs e cuceritor. Cel putin episodul cu visul o sa-i produca adevarate delicii. Poate va va si raspunde, cine stie…
Stimata doamna Carmen Musat,
Am citit cu placere si am subscris la primele cinci paragrafe ale articolului dvs. In
particular, si pentru mine A. Camus este un autor si un om de mare importanta. De
asemenea, subscriu la P.S.-ul amplu, in care mi-a placut tonul echidistant (cred ca i-a
placut si domnului Ovidiu Simonca, acesta ne marturisea ca nu-i plac laudele).Un
bemol il pun pentru exprimarea „intrebare cu atat mai ticaloasa…”, care nu-i prea departe de acel „absolut jegos” incriminat, pe buna dreptate. Sunt convins ca nu va doriti asemenea replici in R.L. & O.C., doua reviste in care cititorul cauta lumina culturii.
Partea critica a comentariului meu se refera la ultimele patru paragrafe ale
articolului. Scrieti:
„E drept că încă nu se produsese confuzia totală între ideologia de stînga şi ideologia
extremei stîngi, între socialismul de tip european şi comunismul de origine marxist-
leninistă, deşi existau şi atunci destule luări de poziţie în acest sens.”
Chiar sunteti convinsa ca exista, in Ro, „socialismul de tip european” ?! Puteti, va
rog, sa-mi dati exemple de politicieni pe care sa-i putem descrie astfel ? Apoi, cine
face confuzia la care va referiti ?
Scrieti: „Cînd foştii profitori ai regimului comunist au devenit campionii absoluţi ai
acestui tip de discurs, întreaga retorică anticomunistă a început să sune a demagogie
interesată.”
Doamna, acest plural convins pe care il folositi, nu se refera, oare, la o multime cu un
singur element ?! Puteti, va rog, ilustra convingator, cu nume (in masura in care doriti
s-o faceti) acest plural ?
Povestea cu „fructul oprit” e frumoasa si cunoscuta; dar aveti convingerea ca, la
originea acelui ingrijorator procent (44,7%) se afla „fructul oprit”, sau predica
neconvingatoare a „preotilor” ?! In plus, chiar credeti ca articole de „albire” a
comunismului, pe care le cam gazduieste revista O.C., vor diminua procentul ?! Nu va
„combat” la capitolul „critica unor contemporani”, dar as fi mult mai atent cu critica
ideilor si logica explicatiilor/strategiilor de urmat…
Un exemplu de subiect tabu care ar trebui serios dicutat in societatea noastra este cel al statului politienesc. E suspect cum lipsesc analizele serioase in raport cu pozitia sfidatoare a serviciilor in societatea noastra. Sunt mult supradimensionate numeric in raport cu necesitatile si sfidator de bine remunerate intr-o tara in care se mai moare de foame. In 2010 cand se taiau salarii, serviciilor li se suplimenta colossal bugetele, iar de atunci cresc semnificativ de la an la an, si nu de la un ciclu electoral la altul. Faptul in sine, ca aceasta tema e tabu, indica cat se poate de clar esecul democratiei romanesti. Acolo unde e teama nu exista libertate!
Stimate domnule Cernat,
Acest tip de „logica”, l-am mai intalnit… este destul de periculos cred eu, dus la extrem, poate duce la judecati absurde de genul :
nazistii s-au luptat imptriva comunistilor deci nazistii sint baieti buni !
Da, am intalnit oameni care judecau asa…incredibil, nu?
Domnii Liiceanu, Plesu, Manolescu & admiratori.se vor mai „Anti-comunisti ” decat adevaratii anti comunisti, asa isi dovedesc ei valoarea,ascund lipsa de idei noi, inspiratie etc.
Degeaba il tot imbraca in cuvinte si fraze pompoase, asta este Adevarul ! Voi, generatia noua de intelectuali care nu prea mai „inghite” asa usor „galusca”, incepeti sa aratati cu degetul acest adevar si reprezentati un mare pericol pentru ei
Incepeti sa le contestati punctul de vedere, ideeile, autoritatea in materie de „anti-comunism” si prin consecinta: VALOAREA! Aici e buba…
Din cauza asta va ataca si o sa va atace in continuare prin toate mijloacele…elegante dar si mai des… foarte putin elegante…
Parerea mea.
Cu stima,
Stancu
Este incredibil cite diversiuni poate lansa @un pesimist: ce legatura are colindul antisemit cu calomnia la adresa lui Ovidiu Simonca? Cum poti sa deduci din comentariul lui C. Rogozanu ca „turnatoria ar fi benefica” pentru ca unul precum Chetan a publicat Heidegger la Editura Politica? Pe acest tip de „logica” s-a construit si acuza anonima din „Romania literara”. O fi vreo logica specifica a profitorilor „condamnarii comunismului” si a fanilor acestora? Imi pare rau, stimati domni, dar purtati o mare parte de vina pentru fenomenul descris in articol, cum bine observa si @Stancu.
Doamna Oana Prisacariu, nu trebuie sa va cereti scuze nimanui, nici macar in gluma, ca indrazniti.
Cu toata stima pe care i-o datorez cuiva care imi citeste textele, sunt cateva lucruri pe care as vrea sa le mentionez, inainte sa ma acuzati ca ii iau la rost pe domnii Plesu si Liiceanu fara niciun rost: pesimismul acesta, pe care il vad si la dumenavoastra, si la domniile lor, e ceea ce m-a facut sa ma duc la Pungesti. Stiu ca este extrem de tentant sa te arunci in polemici si sa initiezi dialoguri filosofice din caldura caminului tau, cand altora le ingheata partile componente luptand nici mai mult, nici mai putin decat pentru…apa potabila! Dumneavoastra nu vi se pare deloc ciudat faptul ca personalitatile acestea pe care faceti dovada faptului ca le-ati stima reusesc sa se sustraga de la orice fel de implicare sociala? Apoi, iertati-ma ca indraznesc sa ma simt atinsa, dar de ce ar trebui ca toate intrebarile pe care si le pune domnul Plesu la adresa tinerilor sa ramana retorice? De ce am eu, ca tanar locuitor al acestei tari, obligatia sa plec capul si sa accept orice suspiciune mi se pune in carca? Eu stiu asa: iei pe cineva la rost, omul acela are dreptul sa se apere. Nu cu cuvinte jignitoare, pentru ca toti am trecut prin cateva tehnici de retorica si argumentatie, ci cu idei clare si consideratie fata de celalalt. Un alt lucru care ma necajeste foarte tare este atitudinea aceasta superioara, departarea pe care o presupune scrierea unui text ce face referire la „tinerii din ziua de azi”, complet diferiti fata de „tanarul care am fost eu”. Imi cer scuze inca o data ca am indraznit sa fac ceea ce face domnul Plesu in fiecare zi for a living: mi-am spus parerea.
Ciudat cum incercati tot timpul in comentariile dvs sa transformati realitatea..
Nu devenise regimul Ceausist o farsa burleasca?? Tragica dar si burlesca! ati uitat cum cara securitatea fructele si legumele dintr-o piata intr-alta cand Ceausescu vizita pietile din Bucuresti? Nu era o farsa? nu era burlesc?
Dl Rogozanu nu considera deloc turnatoria benefica, am citit articolul…el demonstreaza, de fapt, ca dl Liiceanu e asemeni si poate si mai intolerant decat acel turnator ! Unde vedeti ca spune ca turnatoria e benefica??? va intreb ca si dl Rogozanu? cati filozofi de stanga a publicat Humanitas? cum explicati ca nu s-a publicat niciunul ?
Din cate am inteles acesti „tineri”, despre care e vorba si in articolul Doamnei Musat, nu contesta vinovatia sau oroarea regimului Ceausist ba din contra ! Ei ii contesta pe cei care se vor simbolul „anticomunismului” Romania, e cu totul altceva !! Asta nu face din ei „comunisti” sau pro regim „Ceausist”
Stimata doamna,
Colegul dvs. a numit comunimul o simpla farsa burlesca. Iar dl Costi Rogozanu considera turnatoria benefica, devreme ce unul ca Chetan a publicat in anii 80 Heidegger la ed. Politica…
Sigur cuvantul negationsit e dur si poate nedrept (jegos, e total nepotrivit), dar priviti un pic reactiile publice la un colind trecut din neatentie, probalil, la tvr. Vi se pare o exagerare?
Ideologia anticominista despre care tot vorbesc colegii dvs. este buzduganul cu care trebuie demolata orice incercare de a vedea corect trecutul. Doar unii dintre noi l-am trait. Nu e adevarat ca acest regim a fost criminal si ilegitim? De ce se supara atata lume cum aude asemenea vorbe, de ce incearca sa le indulceasca vorbind despre farse?
Apoi, poate nu citi toate articolele care apar in gazeta dvs. De exemplu relatarea foarte personala de la Pungesti. Nu vi se pare putin cam ciudat ca Oana Prisacaru ii ia la rost pe. Plesu si pe Liicenau ca nu protesteaza la Pungesti? De unde si pana unde?
Polemica de idei presupune initierea unui dialog si bineinteles de cateva idei coerente. Or ce citimin gazeta O.c sunt acuze, insinuari, si frustrari disimulate in polemici. (Dl Simonca, de ex. era tare necajit ca la metrou erau afise cu cartea lui Liiceanu… )