TEATRU. Construcţia şi deconstrucţiile unui chestionar (propus de Marius Florea Vizante)

De ce n-am lua în serios întrebările la care face referire Cristina Modreanu, în articolul „Critica de teatru, în derivă“, din ArtAct Magazine? Ele au fost puse cu seriozitate, de un actor inteligent şi foarte talentat, Marius Florea Vizante, pe pagina sa de Facebook, pe 28 februarie 2013. Cum reţeaua de socializare e un spaţiu public şi cum am convingerea că mulţi oameni de teatru îşi pun, formulate asemănător sau diferit, întrebări ca acestea, cred că ar fi un exerciţiu de onestitate dacă le-am acorda o atenţie la fel de îngrijorată ca aceea a autorului. Îmi asum acest exerciţiu exact în ordinea din chestionar. 1. Mulţi critici înţeleg fenomenul şi scriu despre el într-un limbaj extrem de tehnic, specific, elitist. Largul public nu-l înţelege! Cui scriu ei, elitelor? Elitele înţeleg şi singure, de ce mai scrii? Critica teatrală este – sau ar trebui să fie – nu doar cronica de întîmpinare, în cotidiene, săptămînale sau on-line, în reviste şi bloguri. Desigur, atunci cînd are o asemenea adresabilitate (a „publicului larg“, care nu e nici pe departe unul unitar, dar nici aşa de „larg“ cum ne iluzionăm), cronica are, mai pretutindeni, nişte reguli destul de strînse, ţinînd atît de structură, cît […]