INTERSECŢII. Fragmente de jurnal japonez (I)
- 23-01-2014
- Nr. 707
-
Michael FINKENTHAL
- Rubrici
- 1 Comentarii
În momente de „criză de timp“, caut cu febrilitate texte uitate în cîte un fişier intitulat Proiecte neterminate sau În şantier. Sînt multe texte pierdute în asemenea dosare, întrebarea este cum selecţionez textul potrivit şi apoi, odată făcută alegerea, cum îl prezint cititorului. În primele două săptămîni ale anului am fugit înspre sud (Florida), pentru a scăpa de vîrtejul polar dezlănţuit asupra coastei de nord-est a Americii, şi, la întoarcere, mi-am adus aminte că trebuie să-mi scriu „Intersecţia“ pentru Observator cultural. Am „răsfoit“ (electronic) paginile presei româneşti, am citit numerele recente aleObservatorului cultural şi ale altor reviste cultural-literare şi am ajuns repede la concluzia că orice aş scrie despre acel dolce far niente petrecut în paradisul subtropical le-ar suna sau fals, sau provocator cititorilor „Intersecţiei“: ei se bat zi de zi cu greutăţile unui cotidian dificil din mai toate punctele de vedere – financiar, politic, în planul ideilor şi al confruntărilor de opinii – şi eu, ca baba, stau cu pieptănu- n mînă şi mă privesc buimac în oglinda unei lumi „ce nu există“ pentru cititorul meu. Noroc că am dat de un vechi Jurnal japonez pe care începusem să-l scriu în decursul primelor mele vizite la Kyoto, […]
Am vazut ora 21:00 si m-am uitat pe fereastra, ca si cum „codul” ar avea un fel de mersul trenurilor; asa este, stau intr-un cotidian dificil din mai toate punctele de vedere si cu toate astea caut sa „ascult”ce mai e nou prin intelegere si intelepciune. Si cred ca vom asista in curand la o noua era a Jurnalelor, pentru ca mi se paare o specie mai sincera si mai necesara.