Despre pragmatismul partizan

  • Recomandă articolul
Reacţiile care au urmat, previzibil, după replicile din Observator cultural la protestul celor cinci-şase sute de jurnalişti şi intelectuali solidari cu Andreea Pora, dar mai ales schimbul instructiv de replici de pe forumul revistei pe care l-am avut zilele trecute cu Liviu Ornea, mă determină să revin cu un post-scriptum. Cu atît mai mult cu cît preţuitul nostru coleg are meritul de a introduce în dispută un criteriu valid, al „pragmatismului partizan“. În virtutea acestui criteriu, poziţiile politice opuse pe care ne situăm în acest an electoral capătă justificări pragmatice şi minimale (răul cel mai mic pentru fiecare), nu maximaliste şi absolutiste. Ceea ce lasă nu doar loc de bună ziua, ci şi de ieşit, amical, la o bere… Astfel, partizanii recent lansatului la apă Partid al Mişcării Populare îşi manifestă susţinerea pentru echipa lui Traian Băsescu nu pentru că ar fi galvanizaţi de Elena Udrea, EBA & Co, ci pentru că e, în viziunea lor, singura forţă care face cu adevărat opoziţie dominaţiei USL, după falimentul PDL. Şi, desigur, pentru că noul partid, cu toate păcatele sale originare, este singurul care îşi asumă pînă la capăt „modernizarea statului“ în varianta Băsescu şi „securizarea reformelor“ acestuia (după cum ne asigură, […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.