Cine ridică piatra?

Cîteva rînduri pe marginea „Dreptului la replică“ trimis redacţiei „Observator cultural“ de doamna Germina Nagâţ

  • Recomandă articolul
Las la o parte atacurile la persoană, cît şi exersarea unui anume soi de autoprotecţie a ego-ului, numit, de altfel, de către psihologi tocmai „inhibiţie de protecţie“. Adică, o pavăză în care adevărul se amestecă în genere cu ceea ce ai dori să fie adevărat, pentru a te apăra pe tine, pentru tine şi în raport cu ceilalţi. Episodul din facultate pe care şi-l aduce aminte doamna Nagâţ, de pildă, eu îl uitasem. Pe cel pe care l-am evocat eu, însă, din păcate, nu. Poate mi-ar fi făcut mai bine, ca şi dumneaei, să-l uit şi pe acesta. Eu, în raport cu anii comunismului, nu am ce să îmi reproşez. Eu nu am ridicat mîna în şedinţe de partid. Eu nu am făcut rău nimănui şi, poate tocmai de aceea, fără a fi taliban, nu înţeleg răul în formele lui mai subtile, decît atunci cînd este prea tîrziu. Am contribuit, ce e drept, alături de doamna Nagâţ la salvarea CNSAS. Nu îmi pare rău. Nu am ştiut că această instituţie a adus în faţa instanţelor atîţia amar de ofiţeri ai Securităţii; la presă nu a ajuns nimic. A ajuns în schimb, cu asupra de măsură, faptul că, fiind citat în […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.