INTERSECŢII. Fragmente de jurnal japonez (II)

Încerc să găsesc asemănări şi deosebiri între cele două culturi, cea a Vestului, din care vin, şi cea creată de budismul indian pe această insulă îndepărtată. Este dialogul cu adevărat posibil? Influenţe reciproce sînt identificabile, desigur, dar ele nu reprezintă adevărate interferenţe, ci mai degrabă afinităţi stabilite într-un mod mai mult sau mai puţin întîmplător. În Europa, mă gîndesc la Schopenhauer, în secolul al XIX-lea. Aici, în secolul trecut, şcoala de la Kyoto, întemeiată de Nishida Kitaro, a produs un număr mare de gînditori influenţaţi de idealismul filozofic german. Toţi însă căutau răspunsuri la întrebările lor japoneze utilizînd doar unelte împrumutate din Vest.   La o privire mai atentă, găsim însă şi mulţi europeni care au urmat, în sens invers, un parcurs similar. Nici ei nu căutau sau nu erau capabili să întreţină un adevărat dialog cu culturi îndepărtate, ci descopereau modalităţile de abordare ale Orientului Îndepărtat într-un fel spontan, aş zice chiar natural. Mă gîndesc la Romano Guardini, în Germania, sau la Douglas Fawcett, în Anglia, ambii activi în interbelic. Primul practica în castelul său de la Rothenfels un fel de zen acompaniat de o ritmică suigeneris. Cel deal doilea scria cărţi care propuneau o filozofie a „imagismului“ influenţată, […]