Statul clientelar

Cucerirea sau schimbarea puterii devine posibilă atunci cînd popoarele n-o mai pot suporta pe cea existentă, iar aceas – ta nu mai poate stăpîni cu aceleaşi metode cu care se credea în siguranţă. Imediat după schimbarea puterii în 1989, urmînd concluziile unui sondaj de opinie din Franţa, am publicat articolul „Politica cu sau fără partide“ (în Contemporanul din 19 ianuarie 1990), în care sesizam tendinţa europeană de scădere continuă a încrederii în partide şi în conducătorii politici, precum şi sprijinul crescînd al populaţiei pentru forme de reprezentare mai apropiate de nevoile comunitare, supuse unui control permanent al celor ce le susţin. Cei care încă mai cred în superioritatea absolută şi imuabilă a unui model de democraţie bazat în principal pe alegeri şi partide refuză să discute despre deprecierea în timp a acestor piloni ai unei reale dependenţe a puterii de voinţa populară şi, în ciuda consecinţelor nefaste evidente, le susţin orbeşte. Principala obiecţie la contestarea rolului actual al partidelor politice este aceea că încă nu s-a încercat suplinirea lor prin reprezentări zonale, civile, în care deciziile şi controlul îndeplinirii acestor decizii să fie mai la îndemîna adevăraţilor decidenţi sociali. Oare mai există azi acelaşi capitalism pentru care Tocqueville a elaborat […]