Alexandru SINGER

Publicistica franceză se dovedeşte încă o dată percutantă în valurile încîlcite ale actualităţii socioculturale şi politice, datorită unui nou cuplu de ziarişti extrem de bine informaţi, cu spirit sintetic şi mare forţă de convingere. Apariţia acestei cărţi în anul alegerilor pentru Parlamentul European poate căpăta semnificaţia unui avertisment lucid privind evoluţia a ceea ce numim globalism. De obicei înţelegem prin acest termen tendinţa de aliniere …

Pentru cei care au avut prilejul să viziteze librării occidentale sau pe cele impresionante din Praga sau Varşovia, impresia lăsata de Bookfestul bucureștean al anului 2014 este dezolantă. Un public foarte numeros circula descurajat prin sălile C, cu standuri frumos amenajate, dar cu o producţie editorială foarte rămasă în urma ofertei europene sau americane extrem de interesante. Editura dominantă încearcă să plaseze cărţile aceloraşi patru-cinci …

Cucerirea sau schimbarea puterii devine posibilă atunci cînd popoarele n-o mai pot suporta pe cea existentă, iar aceas - ta nu mai poate stăpîni cu aceleaşi metode cu care se credea în siguranţă. Imediat după schimbarea puterii în 1989, urmînd concluziile unui sondaj de opinie din Franţa, am publicat articolul „Politica cu sau fără partide“ (în Contemporanul din 19 ianuarie 1990), în care sesizam tendinţa …

Nu ştiu de unde şi cum s-a format expresia „a-i purta sîmbetele“, presupun doar că e ceva de rău, un rău care vine de undeva de dincolo de noi înşine, dar care ne face părtaşi la el, conştient sau inconştient, voluntar sau involuntar. E ceva ca un sfîrşit nefast de săptămînă, de-ţi aminteşte cîntecul Duminică tristă, în flori îmbrăcată. O bună parte din viaţa noastră …

Cucerirea sau schimbarea Puterii devine posibilă atunci cînd popoarele n-o mai pot suporta pe cea existentă, iar aceasta nu mai poate stăpîni cu aceleaşi metode pe care le credea „sigure“. În România, o asemenea schimbare este mereu dorită şi aşteptată de peste 80% dintre cetăţeni, profund nemulţumiţi de inerţia, complicitatea şi iresponsabilitatea factorilor de decizie, începînd cu Parlamentul şi Guvernul şi terminînd cu puzderia de …

Destul de tîrziu, abia de la Hruşciov încoace, am înţeles că socialismul a luat-o la vale pe panta istoriei pentru că a forţat-o să accepte o fundătură a ei drept cale largă spre o iluzorie fericire universală. Ştiam de la Marx că nici o orînduire nu părăseşte istoria înainte de a-şi epuiza resursele propulsoare, dar, tot de la el, am reţinut şi ideea cam pripită …