CREZ & CONSUM. Revoluţia frivolă. „Primul Mărţișor liber“ (I)

Tradiţional, trotuarul din dreptul Universităţii şi piaţeta „Fîntînii de la Arhitectură“ sînt rezervate, la fiecare sfîrşit de februarie, tîrgului ambulant de mărţişoare. Nu este singurul loc din Bucureşti în care mărţişorarii îşi întind tonetele şi îşi organizează bazarul ce debordează de prospeţime primăvăratică şi fantezie, înfruntînd an de an împilările regimurilor politice şi constrîngerile autorităţilor locale. În mod deosebit, mărţişorarii din zona Universităţii sînt anume cunoscuţi pentru umorul şi ingeniozitatea lor. Se obişnuia, încă din deceniile anterioare, ca în preajma Universităţii şi a Facultăţii de Arhitectură (la fel ca şi în Piaţa Romană, în preajma Academiei de Studii Economice) să li se permită studenţilor şi tinerilor artişti tutelaţi de Fondul Plastic să expună mărţișoare grotești, excentrice, uneori purtătoare de mesaje ambigue, cvasisubversive. Monstruleţi din ceramică pictată, avînd denumiri comice, precum „cocomîrlă“ sau „prototiptil“ și lăudate cu strigături goliardice, carnavaleşti, uneori ireverenţioase (chiar licenţioase). Mărţişoarele groteşti, „studenţeşti“, „alternative“, se deosebesc de mărţişoarele „clasice“, reprezentînd simboluri ale desprimăvărării (flori, fluturi, coşari, păsări călătoare precum barza sau rîndunica etc.), dar le putem privi ca moştenind tradiţii mai vechi, ale unor serbări de trecere precum Saturnaliile sau, mai încoace, Lăsatul Secului.   Aceste amulete capătă funcţia unor măşti, în cadrul unui minicarnaval care include […]