AVALON. Între concepte şi realitate

Chestiunea opţiunii totalitare a tinerei elite interbelice revine într-un studiu recent publicat de universitarul ieșean Daniel Şandru („Intelectuali şi «capcane politice » în România interbelică“, în CooperativaG, vezi: www.cooperativag.ro/intelectuali-si-capcane-politice-romania-interbelica). Inspirată de sugestiile preluate din trei texte datorate unor autori diferiţi – Adrian-Paul Iliescu, Lucian Boia și Antonio Momoc –, analiza discută chestiunea angajării antidemocratice şi deopotrivă sedusă de totalitarismul brun, fascist, ca şi de cel roşu, comunist a generaţiei tinere din acele timpuri. Revine, cum se vede, interesul pentru aşa-numita generaţie sau promoţie 27 şi crezurile ideologice ale acesteia.   Autorul a definit mai demult, pe urmele lui Karl Mannheim, ideologia ca fiind „[…] sistem de credinţe conturate într-o anumită societate, credinţe situate la nivelul imaginarului social şi care, alături de mituri, legende, habitudini, tipare comportamentale şi atitudinale, au rolul de a trasa un cadru normativ şi acţional cu privire la stilul de funcţionalitate al respectivei societăţi“ (D. Şandru, Reinventarea ideologiei, Institutul European, Iaşi, 2009, p. 157). Atrage atenţia, încă de aici, opţiunea pentru a vorbi despre fenomenul ideologic ca despre fenomenul religios, direcţie hermeneutică pe care autorul o împărtăşeşte cu destule nume sonore, de la Mircea Eliade și Erich Voegelin pînă la, mai recent, Vladimir Tismăneanu. Pentru mine rămîne […]