Operaţiunea electorală „Free Gică“. La ce servesc graţierile

Originea graţierii se află undeva, departe, în secolele regilor mai presus de justiţie. Dacă Gheorghe (Gică) Popescu ar fi fost condamnat pe vremea lui Henric al IV-lea, el ar fi putut fi scutit de pedeapsă doar pentru că aşa vrea suveranul, pentru că acestuia i-a plăcut cum se apăra şi cum dădea goluri în acelaşi timp, pe cînd Naţionala României se umplea de glorie. Dar fiindcă nu trăim în acele vremuri, clemenţa faţă de un om condamnat pentru evaziune fiscală şi spălare de bani, priorităţi zero pe agenda autorităţilor române, echivalează cu instituirea unei politici a dublului standard. Una în care hoţul de sute de mii de euro n-are ce căuta la pîrnaie, dar toată naţiunea se revoltă la ideea graţierii colective de hoţi de buzunare, găini, fier vechi şi saci de cartofi.   Prim-ministrul Victor Ponta – în plin fenomen, din nou, de dedublare – ne-a adus aminte că şi în Statele Unite ale Americii există „dreptul preşedintelui de a graţia individual o persoană“. Deşi jurist, premierului se pare că nu-i este foarte clar în ce constă graţierea conform Constituţiei americane şi nici diferenţele fundamentale dintre aşa-numita presidential pardon şi „echivalentul“ ei românesc. Să începem, deci, cu cîteva exemple. […]