CAMIL PETRESCU, CONTEMPORANUL NOSTRU. Mexicanii din balconul hotelului

Dacă mai se întrebuinţează acelaşi model, ca în a doua parte a războiului nostru, granatele „franţuzeşti“ sînt nişte ouă mari cît cele de gîscă, de fontă încondeiate cu şănţuleţe cari să înlesnească sfărîmarea în vreo sută de bucăţi aproximativ, fiecare din acestea funcţionînd ca un glonţ pătrat dumdum.   Era modelul cel mai eficace realizat din experienţa cîtorva ani de război. De o ideală manipulare, căci stăteau cuminţi în buzunar, iar la nevoie erau doar ciocnite, ca ouăle, de gamelă, de genunchi, de pămînt aruncate fără întîrziere. Cîteva coşuri cu ouă din astea de fontă neagră pregătea şi aducea Precup din tot cuprinsul ţării… Roşul avea să-l furnizeze, în această noapte a Învierii, sîngele regal acel al ostaşilor din gardă şi al tuturor curioşilor bărbaţi şi femei, poate şi copii, cari în seara aceea răcoroasă şi solemnă se vor fi găsit pe calea Victoriei în dreptul hotelului Bulevard, sau vor fi aşteptat „lumină din Lumină“ împăcării în biserica Domniţa Bălaşa (fiica Brâncoveanului ridicat de Turci din scaun, tot în săptămîna Patimilor). Căci un maior de jandarmi avea să măcelărească toată asistenţa care căuta o împăcare cu Cerul.   E ADEVĂRAT CĂ PE FRONT, ÎN NOAPTEA ÎNVIERII, SE SUSPENDAU UCIDERILE, E […]