Renaştere şi modernitate

Pentru Ioan Petru Culianu, perioada renascentistă europeană a fost una a proliferării unui anumit tip de gîndire magică, cea a fantasmelor, a unui imaginar prohibit apoi de Reformă şi Contrareformă. Această proscriere a magiei renascentiste – fenomen numit de I.P. Culianu în Eros şi magie în Renaştere. 1484 „marea cenzură a fantasticului“– a dus, pe plan teoretic, „la apariţia ştiinţei exacte şi a tehnologiei moderne“, pe plan practic, la „apariţia instituţiilor moderne“, iar pe plan psihosocial, „la apariţia tuturor nevrozelor noastre cronice, datorate orientării unilaterale a civilizaţiei reformate, refuzului ei principial al imaginarului“ (vezi Eros şi magie…, traducere de Dan Petrescu, Polirom, Iaşi, 2003, pp. 274-276). Meritul lui I.P. Culianu este, indubitabil, acela că propune o nouă perspectivă asupra Renaşterii, în nota critic-provocatoare a lui Paul K. Feyerabend.   În 2011, după 27 de ani, iată, de la apariţia volumului semnat de I.P. Culianu, Stephen Greenblatt propune, în volumul The Swerve. How the Renaissance Began, publicat la noi la Editura Humanitas, cu titlul Clinamen. Cum a apărut Renaşterea (traducere de Adina Avramescu, Bucureşti, 2014), o nouă interpretare a modului în care spiritul renascentist a contribuit la apariţia modernităţii, livrată sub forma unei poveşti antrenante. Volumul semnat de Stephen Greenblatt a […]