INTERSECŢII. The Grand Budapest Hotel
- 17-04-2014
- Nr. 719
-
Michael FINKENTHAL
- Rubrici
- 0 Comentarii
Nu, nu am trecut la comentariul politic. Doar după ce am scris titlul mi-am dat seama că acesta poate sugera o interferenţă cu evenimente politice recente. Chiar dacă e vorba de reflecţii pe marginea unui film şi nu de comentarii referitoare la alegerile din ţara vecină, titlul îmi pare prea sugestiv pentru a-l mai schimba acum. Am văzut The Grand Budapest Hotel recent şi, încă înainte de a ieşi din sală, am avut sentimentul dublu al lui déjà-vu. Am avut impresia că filmul este prea lung şi uneori repetitiv, în ciuda faptului că acţiunea se desfăşoară într-un ritm foarte susţinut de la început şi pînă la sfîrşit într-un cadru straniu, care prezintă adesea un caracter suprarealist pronunţat. Eroul principal nu este de fapt acel fantastic Monsieur Gustave, excelent interpretat de actorul englez Ralph Fiennes (actor shakespearean bine-cunoscut), ci Hotelul, construit pe o pantă extrem de abruptă a unor Alpi generici, undeva în Europa anilor ’40, o construcţie splendidă, elegantă şi de – suetă în acelaşi timp. Autorii scenariului şi regizorul american Wes Anderson (filmul este o coproducţie germano- britanică) susţin că s-au bazat pe diverse scrieri ale lui Stefan Zweig. Acesta a publicat într-adevăr, spre sfîrşitul vieţii sale, un volum […]