FÎNTÎNA BARTHESIANĂ. Barthes în România. Cazul Henri Jacquier şi două păcate mortale

În teza de doctorat a lui Dan Damaschin, la Cluj, la Editura Zenit, Cercul literar de la Sibiu/Cluj. Deschidere spre europeism şi universalitate (2009), este documentat, în limba română, aşa-numitul „caz „ Henri Jacquier, în care apare prins numele lui Barthes, acel Barthes din Legaţia franceză de la Bucureşti. Versiunea prezentată este una, cea a profesorului Jacquier. Conform acestuia, Roland Barthes a descins în primăvara lui 1949 la Cluj, i-a confiscat paşaportul şi l-a lăsat pradă cotropitorilor comunişti. Jacquier n-a mai putut să-şi recapete niciodată cetăţenia franceză şi a murit în 1980 la Cluj. În acest „ caz „ se amestecă, marginal, criticul Nicolae Balotă, care, în Caietul albastru, pare să crediteze acuzaţia de „plagiat „ pe care Jacquier o formulează împotriva lui Barthes. L-am cunoscut pe poetul Dan Damaschin la Cluj, în 2011 şi, desigur, am constatat cît de credibilă este, cel puţin printre cerchişti, anatema aruncată asupra lui Barthes. Îi înţeleg: prezenţa unui profesor francez la Cluj, de-a lungul deceniilor de teroare sovietică, le-a fost un dar.     În opoziţie, figura ursuză a lui Roland Barthes, stîngist, homosexual şi lider al intelectualităţii franceze snoabe de mai tîrziu, nu putea naşte simpatie. Henri Jacquier, născut în 1900, profesor […]