AVALON. Reîntîlnirea cu Iorga

Greu de subliniat atît cît s-ar cuveni datoria pe care cultura actuală o are faţă de moştenirea ce vine din trecut. Deşi toată lumea ştie că tocmai aceasta din urmă îi conferă profunzime, volum şi legitimitate, nu avem încă, s-ar zice, o etică a restituirilor consecvente şi coerente. Se mizează în continuare pe elanurile individuale şi pe improvizaţie. Cît despre meseria de îngrijitor de carte, de critic şi istoric literar aplicat realizării unei ediţii competente, datorită eforturilor mai cu seamă invizibile şi stăruitoare pentru descifrarea de manuscrise, pentru identificarea surselor, pentru colaţionarea cu ediţiile anterioare, pentru corectarea atentă, literă cu literă, a unei lucrări de odinioară, aceasta şi-a pierdut aproape complet prestigiul. Se spune despre cultura română că este nouă şi lacunară, dar, la drept vorbind, este cineva care să fi estimat cît din ea s-a publicat şi republicat, cît anume a intrat în atenţia specialiştilor şi a publicului mai larg cultivat, fiind pusă în valoare? Depozitele arhivistice şi bibliotecile gem de hrisoave şi pagini îngălbenite pe care nu vine nimeni să le consulte. Generaţiile se succed cu un interes – justificat – pentru nou, dar şi cu o anume detaşare de preţioasele comori dobîndite prin simplă filiaţie culturală de […]