CAMIL PETRESCU, CONTEMPORANUL NOSTRU. Banul n-are miros

Aşa se spune că ar fi răspuns împăratul Vespasian la reproşurile gingaşului său fiu, Titus, cînd a pus impozit pe micile gherete aşezate în calea trecătorilor… Fără să-şi închipuie, de altfel, că aceste vespasiane îi vor eterniza numele, căci e greu de bănuit de unde-ţi vine gloria şi mulţi artişti sînt păstraţi de posteritate cu laude, pentru părţi din opera lor la care nici nu se gîndeau serios. Fraza a devenit dictonul Capitalismului în general şi a oricărui ministru de finanţe, burghez îndeosebi. Nu e neapărat nevoie să vedeţi piesa lui Bernard Shaw ca să vă convingeţi de asta… E destul să aflaţi de ultima dispoziţie a domnului ministru al finanţelor care vrea să arate că nu se supără dacă banii vărsaţi Caseriei Centrale miros cumva a… crini, zăpezi imaculate, lună plină, tei în floare şi alte ustensile petice. Un ministru de finanţe trebuie să aibă nasul şi stomacul obiectiv, ca să zicem aşa, încît să treacă uşurel de la impozitul pe vespasiană la cel pe trandafirii cu rouă (din toate metaforele în versuri şi proză) acceptînd totul. Căci trebuie să ştiţi că, de Anul Nou, toţi scriitorii au primit cadou şi urare de la editorii lor cîte o notă […]