Progresul şi gustul

După părerea mea, despre o „luptă între generaţii“ în critica literară de azi nu poate fi vorba – căci, în primul rînd, spaţiul public al criticii de întîmpinare, al foiletonisticii (cel decisiv, cel agresiv) este ocupat – aproape în exclusivitate – de semnatari care au între 25 şi 45 de ani (sigur, cu aproximaţiile şi excepţiile de rigoare). Deci: dacă e o luptă pentru putere – critica luată ca discurs al puterii –, atunci ea se duce între aceş – tia, presupunînd că fiecare „promoţie“ (cu termenul preferat al lui Laurenţiu Ulici) ar vrea să impună ierarhia ei, provizorie, desigur. Dar, din cîte îmi dau seama (pentru că nu urmăresc decît sporadic presa literară), nu e vorba, din acest punct de vedere, de mari conflicte de interese „estetice“, ci de hărţuieli între grupuri, reviste, colonii, zone geografice, sexe şi alte „dependenţe“. Adică ceea ceea ce se cheamă, dintotdeauna, animata viaţă literară. Discuţia pe care o propuneţi şi care preocupă acum priveşte ceva mult mai important: controversele teoretice. Foarte bine că e aşa, neliniştea teoretică incită aspiraţiile, înnoieşte bibliografiile şi complexează impostorii.   Cu atît mai mult cu cît critica naţională nu s-a prea omorît, de la origini pînă în prezent, […]