Relatare despre Maria

Testamentul Mariei este un microroman în care scriitorul irlandez Colm Tóibín, unul dintre cei mai buni, a concentrat doze periculoase de transgresivitate şi de iconoclasm, provocînd simultan limitele ficţiunii şi pe cele ale dogmei creştine. A forţat aceste limite nu numai pentru că a problematizat, prin subiectul ales, veridicitatea unor episoade biblice – iar jocul la limita apocrifelor, care provoacă dogma creştină, angajează, cum ştim, pasiuni de tot felul şi atinge uşor sensibilităţi religioase. Dar nu e numai asta. În fond, şi Dan Brown a provocat, cu mijloacele ficţiunii, „adevărul“ Evangheliilor, fără să reuşească să împingă mecanismele ficţiunii dincolo de limitele „confecţionării“unei serii de bestselleruri planetar marketizate. Modul în care Colm Tóibín provoacă literatura şi limitele ei nu ţine, aşadar, numai de subiectul ales. Ţine de o intenţionalitate contestatară, fără îndoială, dar şi de felul în care a orientat toate mijloacele de care dispune ca prozator, toate strategiile, dar şi toate convingerile, pentru a discerne o voce, în acelaşi timp centrală şi marginală.   Şi pentru a o face să se audă, clar, răscolitor, veridic, măcar într-un registru ipotetic. Vocea este a Mariei, a Fecioarei Maria, centrală în dogma creştină, dar, într-un mod paradoxal, şi marginală: o dată, pentru că […]