Poetul şi generaţia (I)
Liviu ANTONESEI - Un taur în vitrina de piatră (antologie lirică, 1977-2012)
- 23-05-2014
- Nr. 723
-
Daniel CRISTEA-ENACHE
- Literatură
- 5 Comentarii
La 60 de ani, împliniţi în 2013, Liviu Antonesei a ales să le ofere cititorilor, ca şi criticilor şi confraţilor, o antologie de parcurs poetic acoperind peste trei decenii. Gestul este semnificativ de două ori: o dată, pentru un poet cu suficiente vîrste şi etape discursive pentru a le etala; şi, apoi, pentru o generaţie aflată în faza deplinei consacrări canonice. Problema ridicată de cazul lui Antonesei vine tocmai din defazarea nefericită între momentul creativ şi cel editorial; între scrierea versurilor de tinereţe şi publicarea lor, din cauza cenzurii, un deceniu mai tîrziu. Autorul nu a debutat la timp, odată cu generaţia sa, ci într-un moment ulterior, sincron cu al „nouăzeciştilor“, la sfîrşitul Epocii de Aur. Iar în primii ani după 1990, în noul context socio-cultural, interesul public pentru poezia autohtonă şi pentru literatura română contemporană, în general, a atins cota de avarie. Dacă lunediştii au avut o traiectorie mai firească, dar nelipsită nici ea de obstacole, amînări şi intervenţii ale cenzurii, Liviu Antonesei a scris poezie cînd nu o putea publica, întîlnindu-se însă, în ideaţie, în poetică şi în retorica necesară noului discurs poetic cu cei mai reprezentativi poeţi „optzecişti“. Practic, este unul dintre ei. Nu are […]
Va un semne de civilitate intre oameni care-si respecta, reciproc, munca si au asa, un fel slabiciune pentru lucrul bine facut.
Chiar daca poezia lui Liviu Antonesei a fost, inca din anii ’70, de o foarte buna tinuta, acest autor a fost ocolit de critica noastra de intimpinare si chiar de cea de …consolidare.
De ce ?
Cred ca, in primul rind, din cauza inteligentei sale ascutite.
Apoi, din cauza ca nu se limita la poezele si mai comitea proze, eseuri, texte critice. Toate de un f. bun nivel, competitive, sprintene, pline de un intelectualism….nepoetic.
Ma bucur ca, nu prea tirziu, poetul L.A. este „descoperit” (si) de critica noastra. Se va vedea curind ca e poate intiiul care poate sta, valoric, aproape de magistrul Mihai Ursachi.
Mulțumesc dlui Liviu Antonesei; în ce mă privește, îmi fac numai meseria de critic, deci autorii despre ale căror cărți scriu nu-mi datorează nimic. Mulțumesc, de asemenea, dnei Alina Popescu și celorlalți cititori adevărați, care nu utilizează nickname-uri pe forumuri.
Este o placere lecturarea unor asemenea cronici ca cea de mai sus,semnata de Daniel Cristea-Enache; poezia lui Liviu Antonesei o merita cu prisosinta, dar este totusi un noroc faptul ca si-a gasit „interpretul”potrivit.
Cum se vede din rindurile de mai sus,poetul marturiseste ca se regaseste
in textul criticului, foarte interesant in acelasi timp pentru cititorii de poezie.
Multumesc frumos, Domnule Daniel Cristea Enache. Este unul din cele mai comprehensive texte despre poezia mea pe care le-am citit in deja aceasta lunga viata. Cu atit mai curios cum va arata partea a doua, cea a individuatiei… Merci encore.