CAMIL PETRESCU, CONTEMPORANUL NOSTRU. Optimism şi defetism… pe dos

Examenul plin de grijă şi de îndoieli, pe care l-am făcut contractului (bănuit) cu industria naţională de armament, a trezit via nemulţumire a celor interesaţi. Suntem pur şi simplu acuzaţi de defetism. Zdruncinăm încrederea în apărarea ţării… De altfel, se pare că aceeaşi acuzaţie i s-a adus şi colegului Grigore Gafenco, de vreme ce şi-a încheiat puternicul discurs cu privire la pregătirea noastră militară, la senat, cu următoarele cuvinte de ostaş adevărat: „Mi s-a spus că sînt un imprudent. Am fost şi sînt un imprudent. Datorez imprudenţei mele în război crucea lui Mihai Viteazu. Îi datorez în timp de pace pofta şi dreptul de a spune oricui şi oricînd adevărul în faţă. Dacă va fi nevoie, voi pune şi de această dată imprudenţa mea în slujba armatei şi a ţării“.   Trebuie să constatăm că la noi se face o gravă confuzie, în ceea ce priveşte funcţiunea a doi termeni. La noi nu se ştie ce e defetismul şi nici ce sens are optimismul conducătorilor de armată, al factorilor de răspundere.   Nu se ştie un soi de principiu psihologic de mare şi impresionant tîlc. Anume că e o foarte mare diferenţă de semnificaţie între momentele cînd se practică atitudinea […]