TANDEM. Nero di seppia

Nero di seppia     Mirese,-adese,-n drum spre nuntă-s răpite-n verdea mării undă; şi-i silnic peste poate raptul mireselor – pe care rabdu-l căci n-am cum, în adîncul mării, să lupt (în pîcla călimării de gros cristal, ce-o varsă sepia) cu monştrii… Nu s-au scris cu sepia nici harta urbei Eusebia, nici Viaţa Sfintei Eusebia, nici a Augustei Eusebia (ce scut i-a fost lui Iulian), nici Faptele lui Iulian, nici calendarul iulian (cu carele-ncepea un Timp mai bine numărat). – În schimb, se vor fi ilustrat în sepia planşele cărţii despre sepia officinalis a lui Georges Cuvier – pe care domnul Georges Cuvier o obţinea din chiar cefalopodele pe care le diseca – iar asta pare că-i un cinism; ba e chiar clar că-i un cinism: cu materialul clientului, să-ţi scrii serialul (după cum unii, pe sicriu, numele victimei îl scriu cu propriu-i sînge). – Dragă, planşa scrisă cu sepia sepiei mi-e, pentru că ea este revanşa, nu a baronului Cuvier, ci a mea proprie asupra moluştei – arma, insalubra, căreia-i amplul rezervor de mîzgă: tocu-i rezervor, cu care-o zgîndăre-ntre coapse, pînă irumpe, ca un toapsec brun-cafeniu, dintr-însul, jetul… Iar crîncen nu-i atît că ea, de marmură şi catifea, e […]