SFada cu literatura, Cărţile soldaţilor din linia a doua

În Istoria sa, George Călinescu vorbeşte din loc în loc de „alţi soldaţi“ – scriitori care, în elanul atoatecuprinzător al monumentalei cărţi, trebuie menţionaţi, însă care, dacă proiectul ar fi fost mai ales critic, puteau fi ignoraţi fără a periclita structura edificiului. Cu puţin înainte de apariţia opului călinescian, E. Lovinescu descria trecerea de la amatorism la profesionism (nu în aceşti termeni ai zilei de azi), făcând o simplă şi aparent de la sine înţeleasă distincţie între două tipuri de diletanţi într-ale scrisului – primul, cel care va rămîne mulţumit de o punctuală recunoaştere în comunitatea literaţilor, neinteresat sau incapabil să îşi îmbunătăţească, să îşi extindă opera; al doilea, cel care continuă să înveţe din feed-back şi a cărui operă evoluează estetic (din nou, aceştia nu sunt termenii lovinescieni), pînă la a intra în rîndurile profesioniştilor. Iată cele două surse ale titlului Sfadei de azi; cred că este interesant să se arate şi „linia a doua“ a ficţiunii speculative româneşti din prima jumătate a lui 2014, pentru că acolo se pregătesc autori de care se va vorbi mîine şi, concomitent, acolo sînt semnele unui nou tip de autoiluzionare scriitoricească, venită din uşurinţa cu care se poate publica acum, necritic şi […]